Caută 
1 MIN
Verbul (a) crăciuni a fost înregistrat în Dicţionarul Academiei (t. I/II, 1940) doar cu sensurile regionale [1] „a omorî (pe cineva); a-l măcelări”; [2] (despre fete) „a viola, a silui” (există naraţiuni populare cu reprezentări sângeroase ale împrejurărilor Naşterii). În ultimul timp, lucrurile s-au schimbat (căci veacurile înaintează!): o prezenţă notabilă în discursul public este utilizarea verbului cu sensul pe care îl putem ghici şi în titlul unui anunţ de pe internet, „Concert de colinde – Craciunim”, lansat de membrii ASAFFI (explicaţia, prea lungă, pe sursă). Studenţi şi absolvenţi „filosofi”, iniţiatorii şi-au dezvăluit intenţiile după cum urmează: „Vom «craciuni» si ne vom rasfata auzul cu un minunat concert de colinde, acorduri de chitara si vioara dupa care vom servi [!] ceai si prajiturele”.
* Nuanţe. După alte postări, sensul verbului se poate rotunji; activitatea astfel numită ar comporta şi alte atracţii, cele de ordin comercial nefiind de neglijat. Iată o altă invitaţie de sezon: „Sa craciunim impreuna” (program: „Vino… în atelierul lui Moş Crăciun, să bem împreună ceai cu lapte… Vei găsi rochia perfectă pentru sărbătorile de iarnă, ornamente pentru brăduţ şi casă şi cadouri perfecte pentru cei dragi”). Întrucât avem deja un minim convingător de atestări pentru includerea acestui nou sens în dicţionare (şi pentru că nu bănuim ce speranţe li s-ar împlini celor ce ar răspunde pozitiv întrebării „Ai vrea sa Craciunim impreuna?”, a unei Anişoara), ne oprim aici, propunându-vă în schimb relaţii cu alţi membri ai familiei.
* Femininul. Din vremuri mai vechi, este cunoscut termenul crăciuniţă, numind o plantă de casă ce înfloreşte de Crăciun. Plictisiţi de vârsta înaintată a unei persoane unisexuate (nu vă speriaţi de adjectiv, nu este doar în botanică; biologii fac distincţia respectivă vorbind, în general, despre organisme!), contemporanii au schimbat macazul, atribuind numele unor (o copiem pe Esca) „domnişoare cochete, cu fuste mini”. Pe net putem vedea astfel de personaje dansând pe melodia „Rasputin” (printre ele apare, oricum, şi un tânăr şi zvăpăiat Moş). Tot aici găsim şi diverse informaţii asupra exigenţelor costumaţiei pe care trebuie s-o cumperi; de exemplu, „pentru adulţi”: „Costumul este compus din rochie roşie cu buzunare şi mini-capă cu glugă”; sau: „fustă, jachetă, căciulă, centură şi manşon” etc. (există oferte şi pentru copii). Preţurile nu sunt de neglijat, dar nu dezarma: există şi „Crăciuniţe la reducere”. Dacă poţi lua şi „Crăciuniţe artificiale” (vorba aceea: pentru tot buzunarul!), unii cred că, la rândul lor, nici cele în carne şi oase nu sunt prea sigure din toate punctele de vedere; zice-se că „De sărbători, prostituatele se transformă în Crăciuniţe” şi formulează invitaţii (transparente) la preţuri… festive!
* Locaţie! Un nume de sezon inventat de un complex comercial ieşean este Crăciunia, proiectat ca „tărâmul de poveste al celor mai frumoase sărbători de iarnă”. Suntem atraşi printr-un cu totul alt registru al discursului în comparaţie cu derizoriul crăciunitului şi al prezentării unor reprezentante ale faunei crăciuniţelor. Nu ne permitem reproducerea ofertelor din cadrul proiectului respectiv, dar mai preluăm câte ceva din mesajele de seducţie: „sute de mii de lumini”, „jocul spectaculos al beculeţelor multicolore din parc”, „bradul impozant de 20 de metri înălţime”, elemente ale decorului surclasate de „atelierul de cadouri al lui Moş Crăciun”, fireşte.
* Fericirea ar părea un ingredient obligatoriu al momentului. Deşi sintagma canonică apare multora ca desuetă, adjectivul/ adverbul mai sunt, pentru unii, parţial vandabili; deci: „Sărbători cu şefi fericiţi”; „Să crăciunim fericiţi” (postare din 2009, aşadar sensul în discuţie al verbului are deja ceva vechime); vezi însă şi adresele „fapecinevafericit”, respectiv „sharuiestefericit” (de la oricum rebarbativul a şărui!). Însă, în fond, nici fericirea nu mai este ce-a fost, cu atât mai mult cu cât sărbătorile nici nu sunt un ce obligatoriu pentru o atare dispoziţie. Diverşi imaginativi descoperă stări omeneşti comparabile din te miri ce şi te miri unde: „Cabinetul stomatologic «Dinţi Fericiţi»” se găseşte la Craiova; pentru „picioare fericite” ţi se recomandă tratamente precise sau o anumită marcă de pantofi etc. Ceea ce ne face să-i dăm dreptate romancierei Yasmina Reza, care, neglijând chemările „Fericirilor” după Matei, şi-a permis o constatare de serviciu: „Fericiţi cei fericiţi” este traducerea titlului originalului, „Heureux les heureux”, pe tema (ne)fericirilor cuplului.
* Colinda. Dacă nu vă încântă ideea de crăciunit sau de crăciuniţe, să ne reamintim, şi pentru Crăciunul de anul acesta, o melancolică şi apropiată sufleteşte improvizaţie eminesciană: „Colinde, colinde, E vremea colindelor! Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglindelor. Şi tremură brazii, Mişcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele. Se bucur’ copiii, Copiii şi fetele! De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele. De dragul Mariei, ş’al Mântuitorului, Luceşte pe ceruri O stea călătorului”.
Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
