De Crăciun şi de Anul Nou

* [Membrii unei familii sărace, înainte de a li se fi oferit un apartament drept dar de Crăciun] „se încălzeau în jurul unei sobe de lut…”. Iată o descoperire demnă de cartea recordurilor: soba respectivă putea fi măcar din chirpici; altfel, este îndoielnică consistenţa lutului pentru a servi la producerea unei oarecare înjghebări în materie!

* „Familia regală va servi la desert plum pudding…”. Chiar la acest nivel de protocol, se mănâncă, totuşi, dat fiind faptul că (a) servi înseamnă „a pune, a aduce, a distribui la masă mâncare, băutură etc.”, respectiv „a prezenta cuiva o mâncare ca să ia din aceasta, a trata pe cineva cu ceva; a da să mănânce”. Or, cei care servesc, indiferent de categorie, fac servicii! Cu această ocazie, ne-am adus aminte de o reporteriţă, domnişoară fină, dar aferată, care, într-un reportaj, le-a pus câtorva romişori cu burticile destul de goluţe (după ce se vedea şi după ce era uşor de bănuit), abordaţi într-o… locaţie de la periferia capitalei, două întrebări-cheie: „- Ce aţi servit aseară la cină?” – [pauză, fără bip!]; „Dar astăzi, la micul dejun?” – [la fel].

* [După restricţiile alimentare impuse de antrenamente] „şi pentru sportivi porcul e sfânt în ziua de Crăciun!”. Aşa da sfinţenie!

* [În ajunul Crăciunului] „Preşedintele Putin a coborât la 30 de metri adâncime în Marea Baltică, la bordul unui batuscaf”. Înainte de a pronunţa neologismul, prezentatorul a ezitat o secundă, dar cuvântul era scris ca atare şi în textul afişat pe fundalul secvenţei respective din emisiune. Se vede că, pentru a nu greşi în cazul de faţă, se cer cunoştinţe curat… ciclopedice. Oricum, apelând, pentru eficienţă, doar la programul Translate Google, în niciuna dintre limbile pentru care găsim aici corespondenţe sonore nu am descoperit pronunţia citată pentru batiscaf!

* Se transmite, la Eurosport 2, întâlnirea, din circuitul masculin al turneului ATP de la Doha (Qatar), dintre scoţianul Andy Murray – „ranked World No. 4 and British No. 1” – şi germanul Florian Mayer. Atmosferă degajat anglofilă la început, aşa că numele neamţului este, de ocazie, măcar o dată, uşor… anglicizat: „FlóriEn Mayer”. Dar, de pe la mijlocul setului al doilea, disputa ia o turnură senzaţională şi comentatoarea pare să înceapă a preţui şi ea valorile germane: prenumele lui Mayer (re)devine FlóriAn”. Mai mult, simpatia atrage în relatare turnuri lingvistice nemţofile: „Germanul, dancheşen, a reuşit să…”. Dancheşen pentru danke schön mai treacă-meargă, dar dacă Mayer ar fi fost „ranked World No. 4 and German No. 1”, atunci, în comentarea meciului cu vreun englez, am putea fi contaminaţi de idiomul matern al primului pentru a pronunţa „şport” (pentru Sport), „ţentăr Mark” (pentru Center Mark), „luup” (pentru Lob) şi altele asemenea? Căci în discursul public astfel de hipergermanisme sunt ca la ele acasă (să ne imaginăm însă contaminarea idiomatică dintre o casă de bavarezi de condiţie medie, nu prea instruiţi, şi casa din România a unor persoane cu anumite pretenţii). Se pronunţă ştres (pentru Stress) şi, de aici, (a) ştresa şi ştresant (nu, încă nu avem ştresor!), dar şi „şpicher” (pentru Speaker). La nivelul de utilizare a lui ştres se află, mai ales în spoturi publicitare, „şprei” (pentru Spray). Ca să nu mai vorbim de „ştas” (pentru acronimul românesc stas, după standard de stat, preluate fiind o parte din cuvântul sta[ndard] şi primul sunet din s[tat]. Şi, revenind la tenis, ce ar fi să ne adaptăm la fonetismele din vorbirea vreunui „World No. X German” în competiţie cu jucătorii din Şpania Rafael Nadal sau David Ferrer? Oricum, de mirare atâta sensibilitate pe dibuitelea la sonurile unei limbi pe care destul de puţini români o cunosc şi, spre paguba lor, tot mai puţini o învaţă…

P.S. Dată fiind evocarea unui moment sărbătoresc, am renunţat, de data aceasta, la indicarea surselor.