De la Denis la Dennis

Dennis Man, băiatul de 19 ani care a contribuit esenţial la victoria echipei FCSB în Liga Europa la Lugano, începe să fie considerat marea speranţă a fotbalului românesc. Dar spuneţi şi dumneavoastră, cinstiţi cititori iubitori de fotbal, despre câţi jucători aţi auzit aceste vorbe minunate şi la câţi jucători aceste speranţe s-au transformat în praf şi pulbere? Cei mai vârstnici îşi mai amintesc poate de Vasile Aelenei de la Bacău sau de Attila Kanyaro de la Târgu Mureş, sau poate de Alexandru Moldovan de la Dinamo, şeful de promoţie al unei generaţii care îl avea ca “secund” pe nimeni altul decât Anghel Iordănescu (ne referim la marele jucător nu la selecţioner!). Ce să mai vorbim de Luţu sau Hagi-Luţu ajuns acum cărător de sacoşe în slujba marelui personaj mioritic din Pipera? Mai sunt şi alte mari speranţe de care nu mai ştie nimeni sau nici n-au ştiut, Onişor Nicorec sau Dumitru Copil, ajungând în final la mult adulatul şi (pe alocuri) regretatul Denis (cu un singur “n”) Alibec. Este drept, atacantul de la FCSB are doar 26 de ani, mai are multe de spus în fotbal şi se poate spera că nu va apuca să le spună mult după 30 de ani cum a făcut o altă mare speranţă latentă, Lucian Sânmărtean. Alibec e încă vandabil ca marfă şi OK ca fotbalist, cu condiţia să alerge mai mult pe teren. La fel ca şi alt “regretat”, Costi Budescu, în stare să facă promenadă pe teren prin izul de transpiraţie al colegilor, dar să şi decidă meciurile cu  execuţii măiestre. Mai în vârstă cu doi ani decât colegul său Denis, Budescu ar fi putut face faţă la naţionala mare încă de pe la 18-19 ani, dar n-a făcut-o. Pe atunci când mânca jeratic pe teren (nu sărmăluţe!) în dorul afirmării. Denis Alibec a ajuns să stea vreo doi ani în curtea celebrului Inter Milano, a mai fost împrumutat pe la Bologna, pe la Mechelen în Belgia, dar n-a rupt gura târgurilor şi s-a întors în ţară. Acolo unde putea fi idolul tribunelor.  La Inter nu avea prea multe şanse de titular şi în fotbalul mare trebuie să fii permanent pregătit să valorifici orice puişor de şansă. La Bucureşti microbiştii te cer cu glasuri bubuitoare să fii convocat la naţională dacă ai făcut un meci excepţional, chiar dacă în alte trei ai stat cu mâinile în şold. Nici Piţurcă, nici Iordănescu şi nici neregretatul Christoph Daum nu i-au ocolit pe Budescu şi Alibec, dar nici nu au construit naţionala în jurul lor. Şi ştiau ei de ce.

Dennis (cu doi de“n”) Man pare a fi construit din alt aluat. Poate şi este din alt aluat, însă ne-am obişnuit cu suflatul în iaurt. El a fost adus la FCSB de la UTA, unde marcase 40 de goluri într-un sezon şi jumătate şi a fost chemat la naţionala U19 din eşalonul secund. Din nefericire, a ajuns la un patron prea puţin interesat de creşterea talentelor, ci doar de aspectul financiar al fotbalului. Şi pentru o sumă de 100.000 de euro minoră pentru el, Gigi Becali i-a interzis antrenorului să-l folosească pe Dennis, deoarece trebuia să plătească grupării din Arad banii respectivi dacă Man juca în zece partide oficiale. În cele din urmă, problema s-a rezolvat, iar Dennis a strâns din dinţi şi a ajuns jucătorul determinant de astăzi. În multe meciuri, mai important decât Alibec şi Budescu la un loc.

Trebuie să recunoaştem că Dennis Man a avut o şansă care n-a avut-o nici  Denis Alibec, nici Costi Budescu. Această mult hulită regulă U21 care obligă cluburile din Liga I să aibă permanent în teren un jucător tânăr. Multă lume se întreabă ce s-ar fi întâmplat cu Dennis fără această regulă, pe care Gigi Becali a condamnat-o vehement. “Cum, adică comandă Federaţia la echipa mea, pe banii me-he-heeeee-i!”, spunea Gigi, secondat de Me-me-me Stoica, omul care s-a manifestat mereu împotriva echipelor de copii şi juniori din Ghencea. Până şi la Iaşi, acolo unde trona alt conservator notoriu, Florin Prunea, s-au găsit soluţii, iar în celelalte cluburi au apărut un Burlacu, un Golofca, un Moruţan etc., jucători care ar fi ajuns în cel mai fericit caz în China, în Golf, sau poate la muncă fizică în Italia sau Spania, dacă s-ar fi îndeplinit dorinţele lui Becali sau Prunea. Întrebarea are şi un revers. Unde ar fi ajuns Budescu, Alibec şi câte alte talente risipite, dacă această regulă funcţiona cu mai mulţi ani în urmă?

Indiferent cine va veni în locul actualei conduceri a FRF la alegerile de anul viitor sau dacă va rămâne actuala administraţie, regula U21 trebuie să rămână în picioare, bineînţeles dublată de o atenţie mai mare acordată creşterii schimbului de mâine, un subiect prea amplu pentru a fi abordat în câteva rânduri. Iar dacă se va întâmpla cumva să candideze Florin Prunea, acesta trebuie să retragă afirmaţiile regretabile pe care le-a făcut la Iaşi, în legătură cu promovarea jucătorilor tineri. Altfel, ne întoarcem vijelios la vremurile lui Hagi-Luţu şi ale junelui Sânmărtean.