De vacanţă # 2

* Mozaic. „Bagă-ţi minţile în cutia aia a ta ucraineană!” („O dată în viaţă”, Tvr1, 7.06); „nu aţi formulat pe ce subiect aţi dorit părerea mea” (răspuns, pe „forum”, al unui medic; /nutritionistcluj.ro/; vezi şi „ca să-mi pot formula şi eu o părere”, enunţ ambiguu al unui umorist de la Romtv); să ne măsurăm pretenţiile: „friptură la cuptor din pulpe inferioare de pui” (/gurmandino.ro/); ce se mai poate găsi şi găti la acelaşi nivel: „pulpe inferioare de curcan” – deşi „multă lume priveşte pulpele inferioare de curcan ca pe un fel de bau-bau”; iată şi o glosă, chiar de susţinere, în pofida topicii nevinovat incriminatoare: „pulpele de curcan inferioare, ciocănele de curcan, cum ar veni, în ciuda dimensiunilor impresionante” (aceeaşi sursă); mici şi foarte mici: „balerini mărimi mici” (/iboutiquela.blogspot.com/); „încǎlţăminte mărimi mici” (/ro-ro.facebook.com/); alte oferte, similare: „mărimi mici sutiene”, „haine mărimi mici”; „32 sau 28 sunt mărimi mici şi foarte mici” (/lilisor.net/).

* De rău şi de bine. Despre „fanii” unei echipe de fotbal plecată în deplasare, se relatează că, pe drum, „au năvălit toţi buluc grămadă” şi au vandalizat un magazin; urmări: „au distrus mai multe sticle cu băuturi” (Tvr2, 26.08). Nu am aflat dacă făceau parte din vreo organizaţie antialcoolică; oricum, ca de obicei, nu au fost lăsaţi să-şi manifeste vocaţia de suporteri, ci au „fost conduşi la poliţie” şi re-localizaţi. Din urmă, despre „frica de ca”: „Pentru mine ca virgulă om politic, a fost o greşeală” (preşedintele CJ Botoşani, utilizator al maşinii „publice” în concediu; A3, 24.08).

* Preluare, logicizată. Din cea locală, presa „centrală” preia ştiri de senzaţie, dar, fireşte, pune lucrurile la punct! De exemplu, a interesat faptul că, la Iaşi, un italian s-a împuşcat în cap, după cearta cu iubita lui, o româncă: „respectivul şi-a zburat creierii pe Podul Iloaiei”. „De ciudă, bărbatul a fost transportat de urgenţă la spital, dar are şanse mici de supravieţuire”(/www.evz.ro/). Ca să vezi cum îi poţi face cuiva în ciudă!

* Nonverbalul. La coborârea Papei Francisc din avion, pe aeroportul din Seul, pe data de 14 august, interpreta, probabil o localnică, se înclina respectuos dublând-o, la rostirea mesajului de bun-venit, pe preşedinta Park Geun-Hye, dar şi la reluarea textului, în traducere, pentru Suveranul Pontif. Mi s-a părut că avea aceleaşi gesturi atât la auzul unor enunţuri din răspunsul Papei, cât şi la traducerea mesajului pentru preşedintă (care, bineînţeles, la deplina receptare a spuselor, se înclina şi ea). Ce deosebire faţă de purtarea translatorului (român), când cu vizita lui Nixon la Bucureşti, în 1969: acesta, în diferite momente ale întâlnirilor, murmura din spatele Preşedintelui şi Tovarăşului; ce-ar fi fost să intervină cu dublare, la râsetele, pline, ale primului, sau la gesticulaţia, susţinut ambidextră, a celui de la doilea?

* Septembrie, dar luna a noua! Sunetele de la începutul numelui lunii care tocmai a început, sept(e), formant din latină şi greacă, preluat şi în/din limbi romanice, înseamnă „şapte”, aşa cum se poate uşor recunoaşte în septuagenar „(persoană) care a împlinit vârsta de şaptezeci de ani sau are între şaptezeci şi optzeci de ani”, respectiv din septet „ansamblu de şapte voci sau şapte instrumente”. Pe când septembrie este a noua lună a anului, discordanţă de sens care continuă: cea de a zecea lună este numită octombrie (cf. octo–, în octogon, octogenar), a unsprezecea poartă numele de noiembrie (cf. novem; în nonagenar, nonet), iar a douăsprezecea este numită decembrie (cf. decem; în deceniu, decimetru). Vom reaminti însă faptul că lat. september, october, november şi december numărau „corect” lunile primului calendar roman, ce cunoştea numai zece subdiviziuni. Deoarece au fost păstrate pentru a numi ultimele luni din calendarul modificat de Numa Pompiliu, cu douăsprezece subdiviziuni, contradicţia s-a perpetuat şi în calendarele iulian şi gregorian. Iar anomalia este tolerată, fără supărare etimologică, în limbile ţărilor care, direct sau indirect, au adoptat calendarele respective.

* Datorie. O fostă studentă, cititoare a rubricii noastre, revăzută la Târgul de rechizite şi manuale şcolare EXCELSIOR de la Pallas Mall, unde a moderat emisiuni ale TVR Iaşi, Roxana A., consideră normal ca, acum, să-mi pună ea întrebări. Una dintre acestea: este vreo legătură între cuvântul rechizite şi (mai degrabă ducă-se pe pustii!) rechizitoriu, din justiţie? Poate interesează şi pe alţii: nu este o legătură directă; rechizite este forma românească a germ. Requisit, cu sensul primar de „accesorii”, care, în română, a dat şi recuzită – aşadar referindu-se la realităţi comparabile: accesorii, pentru şcolari, pe lângă manuale; la teatru, pentru montarea unui spectacol, pe lângă decoruri şi costume. Despre rechizitoriu, poate altă dată! 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi