Despre Marian Munteanu, FSN şi Piaţa Universităţii

– Pe 22 decembrie 1989 se formează FSN, ca structură guvernamentală, după căderea regimului comunist. Practic, FSN se declară guvern provizoriu şi îşi asumă sarcina de a administra România până la primele alegeri.

– FSN creează şi o structură legislativă ad hoc – CFSN – care să producă legile pe baza cărora are loc guvernarea.

– În calitate de putere executivă interimară şi de putere legislativă interimară, FSN anunţă că nu va participa la alegeri.

– Pe 6 februarie 1990, FSN se transformă totuşi în partid politic. Din acel moment şi până la alegerile din 20 mai, FSN este, în acelaşi timp, putere executivă, putere legislativă şi partid politic.

Teoretic, puterea legislativă se extinde prin crearea CPUN, în 9 februarie 1990, dar CPUN este compus by design astfel: 50% din locuri aparţin fostului CFSN, iar restul de 50% partidelor politice nou înfiinţate (însă nu mai mult de trei locuri pentru fiecare partid). În condiţiile astea, FSN continuă practic să fie puterea legislativă.

– Acum, orice credinţă politică am împărtăşi, orice ideologie ne-am asuma, o entitate care să fie în acelaşi timp putere executivă, putere legislativă şi partid politic e absolut incompatibilă cu revendicările Revoluţiei din 1989, revendicări exprimate prin sloganurile scandate de manifestanţi între 16 şi 21 decembrie 1989.

Mai simplu spus, la 9 februarie 1990 FSN s-a transformat într-un partid-stat, la doar o lună şi jumătate de când românii tocmai se eliberaseră, printr-o revoluţie ai cărei martiri încă nici nu fuseseră bine îngropaţi, de sub jugul altui partid-stat.

De aici şi ideea – deloc neîntemeiată – că FSN ar fi confiscat Revoluţia şi ar fi deturnat-o. Prin urmare, toţi cei care au continuat să susţină revendicările Revoluţiei au devenit instantaneu adversari ireductibili ai FSN-ului.

Pe scurt, prin decizia de a deveni (şi) partid politic, pe lângă faptul că era deja putere executivă şi putere legislativă, FSN a creat prima mare falie politică în societatea românească.

– În 1990, România era în continuare membru CAER şi membru în Tratatul de la Varşovia. În 1990, URSS continua să existe. URSS, adică un imperiu ideologic, nu Rusia. Pe scurt, România continua să facă parte, formal, din sfera de influenţă a sovieticilor.

Combinaţi asta cu faptul că revoluţionarii cereau explicit ieşirea României din sfera de influenţă sovietică (vezi Proclamaţia Frontului Democrat de la Timişoara) şi cu faptul că FSN era o entitate profund anormală din punct de vedere politic (putere executivă, putere legislativă şi partid politic), percepută deja ca ostilă revendicărilor Revoluţiei, şi veţi înţelege de ce FSN a ajuns să fie perceput spontan ca un partid filo-comunist/ criptocomunist/ neocomunist.

În calitate de partid politic, FSN a fost de la bun început un partid conservator. Aşa e şi astăzi. Dar contextul în care îşi manifesta conservatorismul în primele luni ale lui 1990 îl făcea să fie perceput, repet, ca un partid filo-comunist/ criptocomunist/ neocomunist.

De aici şi disperarea celor care, în aprilie 1990, au ocupat Piaţa Universităţii, declarând-o „zonă liberă de neocomunism”. De aici şi furia cu care strigau „Jos comunismul!”. Tot de aici şi Proclamaţia de la Timişoara, cu celebrul ei Punct 8.

De aici, aşadar, Golaniada. În anii ’90, lupta nu se dădea între „stânga” şi „dreapta”, asta e invenţia recentă a lui Traian Băsescu, ci între conservatorismul autoritar şi nedemocratic, amintind de totalitarismul comunist – şi democraţie în sensul cel mai larg.

Cât despre Marian Munteanu, el a fost, orice s-ar spune, liderul Pieţei Universităţii. A încetat să mai fie asta când şi-a pus lămpaş şi a declarat că îi iartă pe mineri, când a creat Mişcarea pentru România şi când s-a aliat cu Virgil Măgureanu. Dar toate astea s-au petrecut abia după Golaniadă. În timpul ei, Marian Munteanu nu a impus Pieţei niciuna dintre convingerile sale. A încercat să-i reprezinte pe toţi – şi tocmai asta l-a făcut lider. Şi tocmai de-asta minerii şi celelalte forţe represive l-au căutat cu îndârjire pe 14 iunie 1990. Pe el, nu pe voi.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video