Devieri

Nu putem stărui asupra programului şi formatului emisiunii, însă pentru cei care ar avea nevoie, precizăm doar că echipei i se semnalează texte cu „greşeli", pe care o jurnalistă le prezintă, pe stradă, unor persoane disponibile, care sunt întrebate ce nu este în ordine. Descoperită (exact sau cu aproximaţie), greşeala este, apoi, discutată de realizatoarea-reporteră cu interlocutorii ce „marşează", respectivii fiind corijaţi (când e cazul), fie lăudaţi (când li se face cadou câte o carte). Urmează, pe monitor, explicaţia „ştiinţifică" a faptului de limbă ori de pronunţie/ grafie ce a făcut obiectul discuţiei.

* Paganini. Numai că, uneori, temele sunt puţin semnificative: s-a discutat, cândva, cu lux de detalii, cum se scrie şi se pronunţă prenumele muzicianului italian Niccolò Paganini (dintr-o zonă de circulaţie restrânsă, din păcate), dar nu ştiu dacă cineva a fost interesat de pronunţarea corectă a numelui inventatorului dinamitei, Alfred Nobel, în al cărui nume de familie accentul este pe e, ce se pronunţă ca atare, nu ca ă, în maniera numelor de origine germană. Or, Nobel intervine în discursul public măcar anual, la decernarea premiilor ce l-au făcut celebru ca filantrop şi rar îţi este dat să-i auzi numele pronunţat corect.

* Dialectale. Alteori, se dau chiar explicaţii eronate. De exemplu, discutându-se sintagma „lucruri trăznite" (20.06) unul din cei interogaţi nu vede nicio greşeală, iar altul este doar neliniştit, aducându-şi aminte de un personaj, Trăsnea, prilej pentru amfitrioana emisiunii de a lămuri lucrurile, în felul ei: se pronunţă trăznite, dar se scrie cu s, la fel ca şi în cazul avertisment – avertizment (?). Stimată Ruxandra G.-N., lucrurile nu stau deloc aşa. Trecând peste descoperirea privind neologismul (o adevărată „perlă"), numai în vorbirea muntenilor şi a oltenilor, consoana s, din grupul etimologic sn, se pronunţă sonorizat (vezi a plezni sau znop); nu este vorba de vreo simplă diferenţă între scriere şi rostire. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi pentru grupuri similare: bazm, zmântână, zmochină etc. (nu putem stărui asupra fenomenului, dialectal, numit de foneticieni „sonorizarea spirantelor în grupuri cu sonante"). Iată o dovadă în cazul trăznitelor: există, în acte vechi, o variantă grafică „Slobozia Trăznitu", numele unui sat din judeţul Giurgiu, pentru care, astăzi, apare grafia literară, „Slobozia Trăsnitu" (cf. /ro.getamap.net/).

* Genitivul. Incompletă în ceea ce priveşte „ştiinţa de carte" a fost explicaţia de combatere (în aceeaşi emisiune) a greşelii din enunţul „Părinţii îmi ascundeau tastatura la calculator". Pe fişa cu explicaţii, s-a afirmat că forma corectă a genitivului este cea sintetică, „tastatura calculatorului", pe când „~ la calculator", analitică, este incorectă. Numai că forma incriminată, rezultat al brevilocvenţei, trebuia raportată la construcţia de genitiv (al apartenenţei) „de la calculator", una populară (vezi şi „toarta la căldare" < „toarta de la căldare", pentru „toarta căldării" etc.). Dacă tot corectăm (şi bine facem!), nu ne putem mulţumi cu poveţe date după ureche!

* Amputat? Printre grozăviile difuzate pe diferite canale tv în zorii zilei de 22.06, a fost şi aceea despre o tânără căzută de la etajul zece al unui bloc de locuinţe din Braşov. De la A1, am aflat că tânăra „a fost găsită inconştientă şi cu o mână amputată". Adjectivul respectiv a apărut apoi frecvent în ştiri şi comentarii de pe internet, de tipul „fata este inconştientă şi are membrul drept superior amputat", ca să nu mai vorbim de ciudata relatare „Potrivit unor surse medicale, mâna fetei a fost amputată în momentul căderii" (/voceatransilvaniei.ro/). Căci verbul (a) amputa înseamnă, strict tehnic, „a tăia pe cale chirurgicală un membru al corpului sau un segment de membru".

* Origini şi concesie. Sensul citat este în deplin acord cu acela al verbului din franceză (limbă din care am împrumutat neologismul), ba, mai mult, în concordanţă cu semnificaţia de bază a sursei primare, lat. amputo, –are (cu referire la horticultură) „a reteza, a tăia (ramurile inutile)", amputatio însemnând „tăiere, retezare, curăţire". Dar, pentru discursul jurnalistic, prestigiul limbajului medical şi-a spus cuvântul. Medicului, ceva desprins de corp îi apare ca ceva amputat (vezi mai sus), iar termenul tehnic nu este doar comod, ci şi impresionant. Cedând uzului din jargonul de specialitate, chiar DEX-ul, în definiţia mai sus-citată, adaugă o paranteză: „A tăia pe cale chirurgicală (sau a pierde accidental)…". Aşa că s-ar potrivi cumva, însă, când spui că „mâna fetei a fost amputată", te poţi întreba „de către cine?" etc.

* Ieşire naturală. În sfârşit, iată şi ceva pe înţeles: „Mâna dreaptă a fetei s-a desprins de corp la impactul cu solul" (/ziuanews.ro/). 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" Iaşi