Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Trebuie să vă spun că în armată devenisem, printr-o întâmplare pe care n-o mai povestesc aici, ceea ce dorea şi doreşte cu ardoare orice român, ceea ce caută zi şi noapte fără să aibă linişte, în armată, la locul de muncă, în administraţia publică, la alimentare şi la toate instituţiile unde are un interes cât de mic, devenisem deci un pilos. AVEAM O PILĂ, oameni buni! PCR-ul, adică Pilele, Cunoştinţele şi Relaţiile, îmi pusese mâna dumnezeiască în cap. URAAA!
Eram planton pe culoar la unitatea mea din R. Nu vă spun numărul că e secret militar, aşa am învăţat - să fiu mut ca lebăda sau ca poetul Blaga, nu mai ştiu. Cugetam amărât cum o să-mi petrec sărbătorile, mai bine zis cum o să fac de petrecanie sfintelor sărbători, în ciuma aia de unitate militară. Şi numai ce iacă, iese din biroul lui, fluturând nişte foi de drum în mână, colonelul călcat de tanc Ciosu, aşa numeam noi pe adjutanţi, care aveau pe epolet trei trese de tablă galbene, spre deosebire de colonei, care aveau trei steluţe galbene - colonei călcaţi de tanc. Îl chema Colea Constantin Ciosu şi semna actele C.C. Ciosu, aşa că noi îi spuneam Căcăciosu. Mare jagardea mai era şi Căcăciosu ăsta! Moşmondea toată ziulica în birouaşul lui, avea un post acolo, nimeni nu ştia exact cu ce se ocupa, un post micuţ, de ajutor de subsecurist, cam aşa ceva, foşgăia ca un şoricel pierdut printre dosare. Dar, să vezi lucrul dracului, toţi se temeau de el, chiar şi locotenenţii noştri, ca de un şarpe veninos, îl ocoleau ca pe ucigă-l toaca. Şi asta fiindcă pâra pe la şefi de mamă-mamă, ba se zicea pe la colţuri că avea şi legături strânse cu „organili”, ştiţi dumneavoastră care, dacă nu cumva chiar el făcea parte dintre acestea. Mde!
Dar lui C.C. Ciosu ăsta, scribălăul şters ca o monedă de 25 de bani la un bufet comunal, îi venea din când în când rândul să fie ofiţer de serviciu pe unitate. Şi atunci să te ţii! În ziua în care Căcăciosu era tartorul unităţii, ridiculus mus, cum zicea strămoşul latin, şoricelul căcăcios se prefăcea în hienă jănghinoasă, fiară fioroasă. Sper să fi crăpat, ticălosul, până-n ziua de azi, dar nu de moarte bună, nădăjduiesc că a murit, măcar pe jumătate chinuit cum ne chinuia el pe noi în ziua în care era ofiţer de serviciu. Ha! Şi nu mă luaţi cu mila creştinească, fiindcă nu pot să fiu creştin cu jagardele ca ăsta. La dracu'! Ne aduna înainte de masa de seară, când, chiar şi în armată, programul era mai relâche, când ne chiorăiau maţele de foame, după ce ofiţerii ne fugăriseră toată ziua pe coclauri la instrucţie, că de-abia acum, frate, înţelegeam pe sărmanii iepuri de câmp; ne aduna, zic, seara şi răcnea la noi o vreme, aşa fără rost şi fără înţeles, înţelegeam din când în când doar câte un „paştele”, „biserica”, „crucea” şi alţi termeni bisericeşti; în rest era un „bu-bu-bu” lipsit de noimă, numai ca să ne facă încălzirea pesemne. Şi pe urmă începea „înviorarea”, aşa-i zicea sadicul: „În pas alergător fuga marş!” „Stai!” „Culcat”, „Târâş până la liziera de plopi”, „Aviaţie inamică”, „Aviaţie la joasă înălţime”. Şi o ţinea aşa până ajungeam fleaşcă, până arătam ca o laie de câini care umblase o săptămână după o căţea în călduri. Şi de mâncare uitam, nu ne mai rămânea decât să ne mutăm sub iarbă şi pace bună! Nu mai voiam nimic altceva.
Cam ăsta era împuţitura de varză numită Căcăciosu. Cred că munca aia de birou, de melc bălos şi dispreţuit, îl făcuseră aşa. Sau poate insatisfacţia lui de a rămâne adjutant până la pensie, fiindcă el, deşca bătrână, nu avea studii ca cei tineri. Cine să-l ştie!? Dar departe de mine gândul de a-l justifica sau, vai! de a-l compătimi - era o jigodie, ce mai tura-vura, un nenorocit care nu merită iertare şi gata. Dar grozăvia, ceea ce era cel mai cumplit pentru mine, stătea în sentimentul implacabilei supuneri în faţa acestor scârbe de oameni. Sentimentul ăsta urâcios mă apăsa ca o condamnare la moarte - să trăieşti într-o lume înăbuşitoare, născută parcă dintr-o eroare divină, să fii asfixiat de astfel de sc-rbe, şi erau multe, ofiţeri, subofiţeri, militari dintre noi; brute pe care nu le puteai înţelege, brute ca tunetul, ca un cutremur devastator în faţa căruia nu te poţi opune. Şi, uite, cu astfel de brute prostia asta infernală numită armata sărăcialistă rătăcea hodorog-hodorog pe coclauri, la dracu-n praznic, că nu pot spune că bătea pas de defilare înainte.
Vorbele sunt de acum, atunci nu puteam îngăima nimic, nici mintea nu-mi făta nimic. Însă sentimentul e de atunci. Dar să mă întorc la poveste. Cum spuneam, iese aschimodia de Căcăciosu din birou, că, am uitat să vă spun că era şi piticot şi gros, ca un butoiaş de varză murată şi ajunsă înspre primăvară, adică împuţită; mai degrabă îl săreai decât să-l înconjuri. Aşadar, iese aschimodia fluturând foile alea de drum rozalii parcă şi subţiri, că se vedea ştampila şi pe partea cealaltă, ca să priceapă tot tolomacul de la patrula militară că tu eşti în permisie legală, şi întreabă: „Bă, care-i Părpăuţă Radu?” şi emite un şir de imprecaţii la adresa numelui meu, de fapt înjurături neaoşe pe care prefer să le trec sub tăcere. „Eu”, zic ca picat din lună. „Pleci în permisie. Hai să-ţi dau foile de drum. Pe urmă mergi să-i raportezi comandantului de pluton sau locţiitorului”. Şi emite iar un şir de înjurături.
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Recorduri de temperatură în România. În weekend se vor înregistra și 29 de grade
Premierul libanez a confundat-o pe Giorgia Meloni cu asistenta ei. Filmul a devenit viral – VIDEO
Amenzi de 100.000 € dacă îți vinzi casa prea ieftin. Ce sumă trebuie să ceri pentru a nu fi anchetat
Cu câte sute de lei crește pensia la recalculare? Cum diferă sumele după județ? Anunț oficial
Profesor condamnat pentru agresarea sexuală a unei eleve. Daune de 35.000 de lei de achitat minorei
Apare un nou tip de concediu plătit în România. Cine va putea beneficia de el
Discriminarea persoanelor cu chelie devine infracțiune în Franța
Liviu Dragnea a mai înființat o firmă. Domeniul-cheie în care fostul lider PSD vrea să facă bani
Un tânăr motociclist a murit după ce s-a izbit de un cap de pod la Chicerea
VIDEO Puștan de 12 ani, filmat conducând un BMW prin Verești/Suceava
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |