Drumul meu

 

 

Fiecare copil are un vis. Al meu a fost legat de presa sportivă. De aceea, când a apărut posibilitatea de a intra în lumea nebună a jurnalismului am renunţat fără nicio ezitare la o altă carieră, mai avantajoasă.  La aproape 25 de ani de când am păşit în presă, am conştiinţa curată că am respectat toate principiile profesionale şi umane. Am obţinut informaţii, le-am selectat, am renunţat să public ştiri de scandal sau zvonuri neprobate. În schimb, am încercat să fiu tranşant când dovezile erau clare, “procesul Pancu” fiind doar unul din exemple. Am criticat, am lăudat.  Nu am adus în spaţiul public discuţiile private, nu am deconspirat sursele, nu am publicat o ştire obţinută pe surse,  fără să fiu sigur că acestea sunt de încredere. Vreau ca lumea să ştie adevărul, să pătrundă atât cât e posibil în intimitatea echipelor favorite. Nu văd nicio problemă să se ştie salariile fotbaliştilor de la noi de vreme ce se ştie salariul lui Ronaldo.

Urăsc bârfele, dejecţiile de pe forumuri (din această cauză nu urmăresc, de foarte mult timp, postările), modul în care oamenii se ascund sub umbrela anonimatului pentru a-şi revărsa frustrările. Detest tot ce are legătură cu violenţa!  Am ajutat mulţi oameni, sportivi sau nu, fără să fac publice acţiunile mele. M-am contrat cu şefi direcţi ori politicieni importanţi pentru a sprijini sportul.  Mi-am pierdut amici care nu au înţeles că nu amestec profesia cu relaţiile umane.

Am refuzat, în mai multe rânduri, propuneri de a prelua conducerea clubului de fotbal al Iaşului, de a face parte din executiv, am declinat ofertele de a mă înregimenta în diferite partide politice, nu m-am aşezat pe locul ocupat de vreun coleg de breaslă. Nu am nicio obligaţie faţă de foşti sau actuali conducători ai Iaşului ori faţă de vreo altă persoană.  Am fost atacat de diferite persoane, inclusiv nume grele ca Gheorghe Nichita, Marius Stan, Leo Grozavu ori Florin Prunea. Cu aproape toţi cei cu care am avut divergenţe am relaţii civilizate, diferenţa dintre critică argumentată şi atacul la persoană fiind înţeleasă până la urmă. În mare, acesta a fost drumul meu.