Ghiţă, Coldea şi justiţia

Seria de dezvăluiri făcute de Sebastian Ghiţă la "România TV", ţinta principală fiind generalul Coldea, a adus un plus important de audienţă postului de televiziune şi a bulversat spaţiul public. Într-atât încât unii au ajuns chiar să-l privească cu simpatie pe patronul din umbră al televiziunii cu pricina. Uitând că Sebastian Ghiţă reprezintă una dintre figurile emblematice ale unui deşănţat clientelism politic. E vorba despre un om care a parazitat prin zeci de firme sistemul de achiziţii publice îndepărtându-şi brutal competitorii. Un om de afaceri din domeniul IT şi Comunicaţii îmi spunea, cu câţiva ani în urmă, că, din cauza lui Ghiţă, a fost nevoit să renunţe cu totul la piaţa autohtonă participând doar la licitaţii externe.

În acest punct trebuie totuşi făcute două precizări: 1. indiferent de problemele penale şi morale ale lui Sebastian Ghiţă dezvăluirile sale nu trebuie nici ignorate şi nici trimise în derizoriu; însă trebuie analizate critic separând faptele de fabulaţia care le însoţeşte; 2. cu bună probabilitate, date fiind amploarea şi mediatizarea acestora, operaţiunea nu pare să fie doar opera unui singur om, şi acela oficial fugar, ci pare să fie la mijloc un aranjament mai complex; de unde întrebări legitime privind obiectivele demersului în sine, cu precădere cele invizibile.

Din păcate, e destul de probabil ca în final să avem substanţial mai multe întrebări decât răspunsuri. Ce şanse mai are Florian Coldea să-şi păstreze poziţia? Previzibil destul de puţine chiar dacă va reuşi să demonteze o bună parte din acuzaţiile care i se aduc. O maculare extinsă în spaţiul public e greu de contracarat, indiferent de argumente. Dar asta nu lămureşte o dilemă majoră: căderea (probabilă) a generalului este consecinţa unei confruntări interne între facţiuni diferite din SRI sau este în primul rând urmarea schimbării puterii politice după ultimele alegeri parlamentare? Sau, poate, avem varianta unei combinaţii a celor două explicaţii.

Bineînţeles, întrebarea cea mai importantă este care vor fi consecinţele în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei. Ei bine, există bune motive să estimăm că vom asista la o importantă schimbare de direcţie din acest punct de vedere. Pe de o parte, contextul extern e complet schimbat: nu mai există nici pe departe un suport solid în afara ţării pentru demersul intern anti-corupţie. La Bruxelles preocupările sunt de cu totul altă natură: Brexitul, fragilitatea zonei Euro – unde situaţia financiară din Italia, alături de criza din Grecia care este departe de a se fi rezolvat, stârnesc îngrijorări serioase, viitoarele alegeri cruciale din Franţa, Germania sau Olanda. Iar la Washington, declaraţiile lui Donald Trump sunt cât se poate de explicite: noua administraţie nu are de gând să abordeze chestiuni care ţin de statul de drept sau de corupţia din alte state. Pe de altă parte, victoria clară în alegeri a coaliţiei PSD-ALDE a creat premisele necesare pentru o schimbare de atitudine, anunţată mai ales de luările de poziţii ale lui Călin Popescu Tăriceanu. Iar dacă mai exista vreun dubiu numirea lui Florin Iordache la Ministerul Justiţiei nu a făcut decât să întărească această percepţie.

E adevărat, o serie de corecţii erau necesare. Anumite derapaje erau evidente în ciuda asigurărilor contrarii, de la excesul de arestări la selecţia cu predilecţie a unor ţinte. Unele dintre acestea aveau probabil o încărcătură politică, altele erau expresia unor bătălii de interese, mai ales pe plan local, în cazul altora a fost vorba pur şi simplu de un exces de zel sau de dorinţa de a raporta succese în lupta împotriva corupţiei. Toate aceste derapaje au fost până la punct favorizate şi de atitudinea favorabilă a opiniei publice cultivată de campanii mediatice care plecau de la premisa că nu trebuie să ne preocupe abuzurile, sunt doar pagube colaterale inerente pe drumul către combaterea corupţiei. O altă mare greşeală a fost aceea de a personaliza excesiv demersul anti-corupţie, legându-l fundamental de Codruţa Kovesi şi de sprijinul nemijlocit al SRI, cu precădere a lui Florian Coldea.

Problema este că atât absenţa spiritului critic, cât şi personalizarea excesivă vor avea foarte probabil consecinţe negative severe. Aşa cum se întâmplă de obicei, pendulul va bascula dintr-o extremă în alta. Departe de a se face corecturile necesare pentru descurajarea abuzurilor vom asista mai degrabă la o încercare de revenire la controlul politic asupra justiţiei. Prin exploatarea contextului extern favorabil şi prin dicreditarea, justificată sau nu, a unor persoane cheie, precum Codruţa Kovesi sau generalul Coldea, se creează premise favorabile unui astfel de demers. Sigur, nu e deloc clar în acest moment în ce măsură aceste eforturi vor avea succesul la care se aşteaptă iniţiatorii lor, însă e cert că vor fi în viitor schimbări de substanţă în acest plan.