Gluma şi muma

Cum, însă, spectacolul tv se desfăşoară în triunghiul emiţător – interlocutor (ca actori) – telespectator, relaţia respectivă poate îmbrăca aspecte cel puţin derutante, atunci când formatul emisiunii este de divertisment, un spaţiu în care, uneori, asistăm la desfăşurări asemănătoare confruntării cu schimb de pocneli (acolo reciproce), din teatrul cu Vasilache şi Marioara, spre delectarea nevârstnicilor puşi pe râs, pur şi simplu.

► Originea „întunecoasă” recunoscută în Dicţionarul Academiei (vol. I, 1913) în ceea ce priveşte etimologia cuvântului batjocură a rămas în vigoare până astăzi, dar forma iniţială va fi fost batjoc „bătaie de joc”, cu pluralul batjocuri, de la care s-a refăcut actualul batjocură. Prin urmare, (a) batjocori înseamnă „a face de râs, de ocară pe cineva prin cuvinte sau prin fapte”, iar jocul presupune, oricum, ideea de prezenţă a unui public, faţă de care se judecă efectul. Acum, ne preocupă batjocura ce rezultă, în anumite emisiuni tv, din tactica, perfidă, de umilire a intervievatului, spre doritul haz, presupus, al telespectatorului.

► Cum stăm cu vocabularul. Credeţi că nişte oameni simpli, de la ţară, sunt la curent cu sensul unor neologisme, alese „pe sprânceană”, din limbajul „select” al unor instruiţi sumar, după ureche? Rezultatul nu putea fi o surpriză, dar unii au considerat că trebuie să se convingă, spre folosul tuturor. De exemplu, există o secvenţă la „Starea naţiei” ce pare că şi-a propus şi un soi de anchete sociale privind, printre altele, mentalul şi cunoştinţele oamenilor simpli prin dibuirea de sensuri pentru cuvinte ori sintagme pe care aceştia nu le folosesc şi nu le înţeleg. Ne referim la o secvenţă a acestei emisiuni, titrată „Vax populi” (chiar aşa!). Pentru că pe site-ul „Contacte” cineva îşi punea întrebări asupra formulei canonice şi asupra sensului acesteia, să ne lămurim; punctul de plecare este prima parte din dictonul latinesc „Vox populi, vox Dei”, adică „Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu”. Înlocuirea lui vox prin vax, acesta cu sensul depreciativ cunoscut, trădează însă „expectanţele” tutorelui privind (măcar) opiniile celor intervievaţi.

► O temă recentă: „Sunteţi mulţumit de nivelul erecţiei din ţară?”. Nivel este un termen folosit, frecvent, în sintagma „nivel de trai” (probabil majoritatea din cele peste patru milioane de intrări de pe internet, s. v. nivel), de la care va fi pornit, probabil, şi reporterul, spre a dirija răspunsurile. Şi o altă precizare: pentru anchetă, pe lângă mediul social umil, se aleg persoane în vârstă, cu edentiţie (de preferinţă) parţială (pentru efecte de prim plan), cele în stare de ebrietate având toate şansele să apară „pe sticlă”. Deci, necăjiţii care răspund, unii măguliţi de atenţia de care se bucură, îşi exprimă, bineînţeles, nemulţumirea (pensii mici, boli, preţuri mari, şomaj etc.). Astfel, punct ochit, punct lovit şi, vorba aceea, distracţie la toartă! (între noi, isteţii, căci mulţi telespectatori probabil că nici nu sesisează „poanta”).

Ca şi în cazul provocărilor în legătură cu „planetele”, „şamponul” (bătrânele susţin că da, se spală pe cap, cu săpun, de casă chiar), „orgasmul” sau despre eventuala atitudine a părinţilor dacă ar afla că un copil al lor ar fi „Homo sapiens” etc. Toate într-un cadru ce ne aminteşte adevărul zicalei „De multe ori gluma înjură muma” (Anton Pann, Povestea vorbii).

► Erectus. Dar, oare, chiar reporterul sau inspiratorul întrebărilor, ştiind ei ce ştiu despre o anumită erecţie, cum ar reacţiona dacă li s-ar spune că, antropologic, aparţin speciei „Homo erectus” şi la ce i-ar duce mintea aflând de existenţa plantelor cu „tulpină erectă” sau că în unele fabrici se fac manevre cu un erector? Lăsând la o parte faptul că, un pic mai pe vechi, s-a folosit chiar termenul erecţie cu sensul de „construire, ridicare; înfiinţare”, a unei clădiri, a unei instituţii…

► Ce aşteptăm? Din perspectivă lingvistică, să se sondeze posibilitatea proiectării unei serii complementare a programului, sub semnul „Vax Dei” (tot aia, nu?), iar, ca mental, să se organizeze, cu transmisie în direct, un cros al şchiopilor şi orbilor. Ce ne-am mai râde, nu? Şi asta, din septembrie, pe Tvr 1, pentru a-i reda „acestei instituţii demnitatea pe care trebuie să o aibă şi, bineînţeles, ratingul care i se cuvine ca televiziune naţională” (/paginademedia.ro/).

► Nimic nou, nici la tv. Pare uşor să te distrezi pe seama inocenţei; îmi aduc aminte de o mai veche emisiune tv când un reporter glumeţ a întrebat-o, în piaţă, pe o rromă (!), în vârstă, ce vindea bulbi de flori, probabil analfabetă, căreia cineva îi scrisese pe nişte cartonaşe „bulbi de crini”, „bulbi de lalele”, „bulbi de zambile” etc., dacă nu are şi „bulbi… rahidieni”? Răspunsul a fost unul de revanşă… profesională: „Am avut mai demult, da’ nu mai aduc, că nu se prea-ntreabă!”.