Iarna cu DNA la uşă şi insolvenţa-n coaste

Seara de mâine va fi aceea în care sezonul românesc de fotbal va ajunge la binecuvântata naftalină. Lipsit de performanţe pe plan european, după ce Astra şi Steaua şi-au dat obştescul sfârşit la Salzburg şi Bucureşti, aşteaptă să se trezească la primăvară, galben ca turta de ceară, vorba unui sinistru cântec oltenesc. Asta pentru că de când s-a reconsiderat sistemul competiţional, s-a schimbat şi percepţia acestui campionat ce părea mai interesant ca oricând. Dacă pe la început se considera de-a dreptul criminală o formulă în care retrogradează şase din 18 echipe, azi există unii care se întreabă dacă rămân măcar 12 cluburi întregi şi nemâncate de cari. Controalele financiare care se intensifică în ultima vreme şi calitatea îndoielnică a unor investitori arhilăudaţi aduc din ce în ce mai des cluburile în ocheanul DNA, instituţia la modă de vreun an încoace. Am ajuns să nu ne mai mirăm că echipe de la coada clasamentului, cum ar fi Ceahlăul Piatra Neamţ, se tem că nu apucă să prindă măcar începutul returului. Primarul-patron (specie pe cale de dispariţie în fotbalul românesc) are probleme şi cu banii, şi cu justiţia, iar autorităţile de sub Pietricica se tem ca dracul de tămâie să mai întreprindă ceva. Oţelul Galaţi îşi trăieşte ultimii ani din mici expediente de pe o zi pe alta, echipa fostului mare oraş industrial Braşov gâfâie din greu, iar relativa stabilitate de la Iaşi nu constituie un argument, prin prisma rezultatelor mai slabe ca ale amărăştenilor. Situaţii care – o repetăm – nu mai miră pe nimeni. După cum n-a mai mirat că o ex-campioană ca Unirea Urziceni a dispărut subit ca în triunghiul Bermudelor.

Dar restul? Priviţi măcar aşa-zisul “podium” al turului. 1. Steaua; 2. CFR Cluj; 3. Petrolul. La Penitenciarul de Maximă Siguranţă de la Poarta Albă, cineva aşteaptă o nouă Stea care să sus-răsară ca o taină mare, fiindcă cea veche a fost luată cu arcanul la oaste. În Gruia, sub nucul uriaş, CFR Cluj doarme cu paloşul atârnat de-o cracă, aşteptând ca Arpi-baci să se răzgândească şi să aducă iarba deasă cerută de herghelia de murgi de rasă, iar la Ploieşti necazul cu căpriţa de Bobotează nu are şanse de rezolvare nici până la Sfintele Paşte. Şi nu are sens să mai discutăm de marile cluburi bântuite de vârcolacii insolvenţei, ca Dinamo sau Rapid, sau de cea care se pretinde urmaşa Craiovei Maxima, ajunsă la hachiţele unei baroane cu ifose.

Maioneză peste ketchup, nu de mult se iţise un foşnet printre cluburi, legat de revenirea din mers la vechiul sistem, zvon demontat nu numai de logica faptelor, dar şi de avalanşa pe care o poate produce reconsiderarea drepturilor de televizare, problemă ea însăşi cu cuie în talpă. S-ar putea ajunge la un acord cu deţinătorul drepturilor, nimic de zis, în România totul e posibil, dar din ce în ce mai mult se spune (şi astea nu sunt simple zvonuri) despre contractul semnat de LPF-ul lui Gino Iorgulescu că este întocmit alături cu legea. Deocamdată este linişte pe acolo, fiindcă se studiază neregulile din contractul vechi al Ligii lui Dragomir şi până ajung ăştia la Gino nu se poate rupe contractul actual, astfel încât să se facă 40 de echipe în Liga I. Şi uite-aşa, cu bani învârtiţi cu lopata prin toate ungherele, faimosul campionat al Ligii I a ajuns la o popularitate îndoielnică: nici posturile Look TV şi Look Plus nu se scaldă în bani de când au primit exclusivitatea şi nici compania UPC nu pare a fi dat lovitura vieţii.

Cum titlul pare amanetat de Steaua, cum retrogradarea se arată o autentică harababură, n-ar strica să ne întrebăm cu cine ne preumblăm la anul prin Europa. Steaua e în criză de identitate (şi UEFA nu poate înţelege asemenea fenomene), Petrolul e cu DNA la uşă, CFR Cluj e cu insolvenţa în coaste, Niculae de la Astra se gândeşte mereu s-o termine cu fotbalul, Crai-olguţa n-are trei ani de existenţă, Dinamo poate ieşi din insolvenţă, dar regulamentele zic că mai e nevoie şi după asta de un an de stat pe tuşă. Nu contează că ai patru echipe eligibile pentru competiţiile europene, este nevoie şi de licenţe de la UEFA şi n-ar fi exclus să ne pomenim cu FC Botoşani sau Concordia prin Cupe.

Şi uite aşa aşteptăm să se termine iarna să înceapă returul şi să vedem, într-un bun sfârşit nu cine retrogradează şi cine promovează, ci câte echipe rămân. Oare nu cumva 12 echipe în Liga I sunt prea multe?