Caută 
1 MIN
Într-un sistem ce nu e bazat pe corupţie, tăinuirea neregulilor nu e posibilă pentru multă vreme întrucât cei care aflăştiu că riscă să devină complici, pierzându-şi slujbele şi libertatea dacă nu iau atitudine.
Noul scandal din jurul Internal Revenue Service (IRS) este absolut fascinant pentru România. Vinerea trecută, presa americană a publicat o informaţie incendiară, potrivit căreia angajaţi ai IRS, instituţia responsabilă de colectarea taxelor la nivel federal în SUA, a desfăşurat, în 2012, investigaţii ţintite la adresa unor organizaţii care ar sprijini financiar conservatorii republicani, adversarii politici ai democraţilor. Funcţionarii IRS au identificat organizaţiile căutând online, după cuvinte cheie care nu lasă nici o urmă de îndoială asupra caracterului intenţionat şi cu adresă politică al acţiunii. Odată identificate pe baza documentelor electronice depuse pentru declaraţiile de venituri şi plata taxelor, aceste grupuri au fost supuse investigaţiilor suplimentare, chestionarelor şi completărilor de documente adiţionale în vederea posibilei lor calificări pentru diverse deducţii fiscale.
Potrivit reglementărilor federale, organizaţiile non-profit, asociaţiile caritabile sau religioase care desfăşoară activităţi cu scop social şi obligatoriu non-politic sunt scutite de plată de impozite. Pentru a beneficia de acest drept, organizaţiile trebuie să prezinte obiectul activităţii şi să aducă dovezi în acest sens. IRS este instituţia federală, independentă politic, responsabilă cu colectarea taxelor, analiza aplicaţiilor pentru deduceri şi stabilirea celor care se califică în acest sens. Aşadar, legea le permite funcţionarilor IRS să ia la întrebări organizaţii care dau de bănuit că ar sprijini grupuri politice sau ar avea alte interese care nu se încadrează la scutiri de impozite, în spatele misiunii lor sociale. Nimic nelalocul său până acum. Problema este că funcţionarii au vânat doar conservatori republicani, căutaţi pe internet prin cuvinte cheie. Aceste fapte s-au petrecut în 2012, după cum a relatat presa, însă oficiali din IRS ar fi declarat căştiu de acţiuni similare de control şi verificări la adresa organizaţiilor ce au susţinut cu bani conservatorii republicani încă din 2011.
Ştirea a inflamat media şi lumea politică. Încă din prima zi, secretarul de presă de la Casa Albă a declarat că acţiunile IRS sunt total nepotrivite şi că merită investigate în profunzime. Scandalul a luat amploare în weekend, iar unii congresmeni republicani i-au cerut preşedintelui Obama să ia atitudine şi să precizeze “cu claritate de cristal” că aceste acte “absolut înfricoşătoare” sunt cu totul inacceptabile în America. Newt Gingrich, fostul candidat la etapa primară a alegerilor prezidenţiale de anul trecut, a legat scandalul IRS de reforma sănătăţii a lui Obama, spunând că cele întâmplate arată că IRS, o agenţie cu rol important în implementarea reformei, nu îşi face datoria, ceea ce compromite încrederea în reformă. Gingrich şi alţi politicieni au cerut concedierea celor responsabili de verificările pe criteriul politic. Reacţiile de stupoare au venit nu doar din partea republicanilor, ci şi din partea democraţilor. Cu unele diferenţe de tonalitate, corul politic a fost unanim în condamnarea IRS în aceste zile. Luni, Barack Obama a declarat acţiunile IRS drept intolerabile şi scandaloase, spunând că cei responsabili trebuie să răspundă întrucât IRS e o agenţie independenta care cere absolută integritate astfel încât oamenii să aibă încredere că legea e aplicată într-un mod nepartizan.
De ce scandalul IRS e fascinant pentru România, o ţară unde vânătoarea de vrăjitoare, şicanele politice şi intimidările adversarilor politici din opoziţie de către cei ai puterii – fie şi prin intermediul unor instituţii presupus independente – nu sunt chiar atât de “intolerabile”, “scandaloase”, “înfricoşătoare”, că la americani? În primul rând, reacţia presei şi a politicienilor merită atenţie şi comparaţie. În ciuda atitudinii ferme a preşedintelui care a venit în ziua imediat lucrătoare după mediatizarea scandalului, Washington Post a publicat un articol cu titlul “Preşedintele Obama a aşteptat trei zile să răspundă. De ce?” Pentru lumea românească, un astfel de titlu ar trimite cu gândul că Obama a avut ceva de ascuns şi că ar avea de-a face personal cu vânătoarea de vrăjitoare. Pentru publicul american, acest titlu sună altfel. Articolul e urmat de o analiză a atitudinii democraţilor şi a preşedintelui însuşi faţă de acest caz şi de contextul general în care acesta a avut loc, fiind “la concurenţă” cu atacurile din Benghazi, Libia. E clar că Washington Post a intenţionat să sancţioneze preşedintele pentru lipsa de reacţie imediată, instantanee. Însă nimeni, de orice culoare politică, nu a îndrăznit să acuze preşedintele, democraţii sau conducerea IRS că orchestrează vânători de vrăjitoare pe criterii politice. Încrederea în nonpartizanatul politic al instituţiilor publice menite a fi independente e cvasi-deplină în America. Încrederea în integritatea IRS, agenţie creată în vremea preşedintelui Lincoln, e fundamentată pe aproape două secole de serviciu public. Mai mult decât atât, controalele împotriva grupurilor de orientare republicană s-au petrecut în 2011-2012, când în fruntea agenţiei se află comisarul Douglas Schulman, absolvent de administraţie publică la Harvard, pus în funcţie de George Bush în 2008, anul în care Obama a fost ales preşedinte. Schulman şi-a încheiat mandatul la termen, în noiembrie 2012. Aşadar, e greu de presupus că verificările ţintite la adresa suporterilor conservatori au fost orchestrate de comisar, fiind văzute mai degrabă ca exces de zel al unor funcţionari de rând.
Acest exces de zel merită de asemenea atenţie şi analiză. El arată că discreţia (definită aici ca libertate în aplicarea legii acordată funcţionarilor, pentru a asigura o anumită flexibilitate, în spiritul legii, în adresarea unor situaţii greu de pus în tipare) îşi are riscurile sale şi poate genera abuz chiar şi în cele mai democratice şi mature societăţi. La nivel de politici publice, discreţiaeste în general de preferat regulilor inflexibile, întrucât spiritul legii e uneori de preferat literei legii, în societăţile mature (România nu e una din acestea). Însă ea trebuie dublată de reacţii dure în caz de alunecări, că cele de la IRS şi de sancţiuni pe măsură.
Dar cel mai elocvent aspect al scandalului este modul cum acesta a devenit public: nu prin scurgeri de informaţii, prin stenograme, nici măcar prin investigaţii jurnalistice. A fost instituţia însăşi, care a anunţat aceste verificări abuzive, vineri, 10 mai. O investigaţie condusă de un departament de control intern din IRS a descoperit aceste acţiuni, le-a catalogat drept incorecte şi le-a dat publicităţii! IRS nu şi-a putut permite să le ţină ascunse. Într-un sistem ce nu e bazat pe corupţie, tăinuirea neregulilor nu e posibilă pentru multă vreme întrucât cei care aflăştiu că riscă să devină complici, pierzându-şi slujbele şi libertatea dacă nu iau atitudine. Aşadar, ştiind că acest scandal îi va afecta credibilitatea şi, mai ales, ştiind că credibilitatea sa va fi şi mai mult atinsă prin adoptarea atitudinii struţului, IRS a adoptat atitudinea demnă, ieşind în faţăşi anunţând rezultatul raportului de control intern. În urmă cu două zile, pe 15 mai, preşedintele Obama a anunţat că nu va tolera astfel de comportamente în nici o instituţie publică, cu atât mai mult în IRS dată fiind puterea pe care o are agenţia şi impactul activităţii sale asupra tuturor cetăţenilor. Mai mult, comisarul în exerciţiu al IRS, Steven Miller, a demisionat, deşi faptele cu pricina nu s-au petrecut în mandatul său! Iar Obama i-a acceptat demisia pentru că, în contextul de faţă, agenţia are nevoie de “un nou leadership” pentru a-şi restaura încrederea.
Când astfel de acte de partizanat politic manifestat de instituţiile publice, care ar trebui să servească doar interesul public, vor fi depistate şi condamnate public în România prin investigaţii interne, va fi cu siguranţă un semn bun. Până atunci, scandalul IRS rămâne doar un caz absolut fascinant pentru România unde acţiuni “înfricoşătoare” ca cele de la IRS se întâmplă în fiecare zi de democraţie.
Îți recomandăm
