Caută 
1 MIN
Nu în mare, ca Santorini sau Atlantida, ci în haos financiar şi economic.
Adevărul este că Ciprul – unde, după mitologia greacă, s-ar fi născut Afrodita, zeiţa frumuseţii – se află în pragul falimentului ca urmare a situaţiei dezastruoase din ţara-mamă,Grecia. Băncile din Cipru, foarte numeroase, au investit sume uriaşe în bondurile greceşti, care şi-au pierdut valoarea, consecinţa fiind o criză mortală de lichidităţi. S-a apelat, aşadar, la mama-mare, Europa. Au mers la Bruxelles, chiar şi preşeditele Anastasiades, şi împreună cu experţii din CE, BERD, FMI ş.a.au stabilit că, pentru salvarea sistemului bancar cipriot, ar fi nevoie de exact 17 miliarde de euro. Nici mai mult, nici mai puţin, pentru o ţară cu doar 800.000 de locuitori; se-nţelege că vorbim de Republica Cipru, acea parte a insulei cu populaţie grecească, membră a UE, recunoscută internaţional etc., şi nu despre Republica din nordul insulei, populată de turci şi recunoscută doar de Turcia.
Faptul că o ţară a UE are nevoie urgentă de ajutor, nu este o premieră.
Irlanda, Grecia, Spania, Portugalia, Italia au cerut şi ele ajutor european.
Soluţia pentru Cipru este, însă, cu totul originală şi a pus, cam toată lumea, pe gânduri. Sigur, suma de 17 miliarde este foarte mare pentru o ţară aşa de mică, dar vom vedea că există, totuşi, nişte explicaţii.
Nici faptul că mulţi din aceşti bani vin de la UE şi FMI – 10 miliarde şi, respectiv, 1 miliard – nu este o premieră. Altceva a zguduit lumea financiară, ca şi populaţia cipriotă: restul de 6 miliarde de euro să fie obţinut prin instituirea unui impozit pe depozitele din bănci, 6,7% pentru cele mai mici de 100.000 de euro şi 9,9 % pentru cele de peste 100.000. Este o măsură fără precedent.
În fond, este un fel de naţionalizare a unor părţi din averea oamenilor, iar reacţia a fost cea aşteptată: bancomatele s-au golit, se aud chemări la răzmeriţă, opoziţia ameninţă cu răsturnarea guvernului etc.
Dar nu de aici vine pericolul cel mare. Nu mă gândesc la feluriţii experţi financiari internaţionali şi naţionali care critică, dur, măsura. Mă gândesc la cei care au de pierdut cel mai mult – la marii depunători – oameni puternici, cu relaţii întinse în cercurile financiare internaţionale şi în guvernele multor ţări. Reacţia lor va putea fie să anuleze măsura, fie să o atenueze substanţial.
Merită să ne aplecăm, puţin, asupra acestei ipoteze.
Faptul că se vorbeşte de sume atât de mari, pentru o ţară atât de mică, are o singură explicaţie. Cipru este, de prin 1997, unul dintre „paradisurile fiscale cele mai căutate de către cei care au foarte mulţi bani – obţinuţi pe căi mai mult sau mai puţin ortodoxe – şi care vor taxe minime, dar discreţie maximă. Este vorba de oameni care au făcut bani mulţi în ţările lor, dar care doresc să-i ascundă de taxele şi impozitele de la ei şi de ochii guvernelor lor. Soluţia sunt Paradisurile fiscale, printre care Cipru are mare căutare. Interesant este că foarte mulţi dintre aceşti miliardari sunt ruşi, apoi vin englezii, grecii ş.a.m.d. Aceştia vor fi cei mai loviţi de această măsură originală, propusă de Bruxelles şi acceptată, cu cuţitul la gât, de guvernul cipriot.
Nişte semnale, totuşi, au existat. De câteva luni, Berlinul a apelat la rezidenţii ruşi din Cipru, să pună umărul la salvarea sistemului bancar cipriot şi tot cu câteva luni în urmă, Vl. Putin i-a avertizat pe miliardarii ruşi că lucrurile nu merg bine în Cipru şi ar fi momentul să-şi aducă banii acasă. Dar cum puteau ei să aibă încredere în Kremlin şi în Putin?
Mai e ceva: mulţi bani ajunşi în Paradisurile fiscale provin din surse ilicite. De aceea, o funcţie principală a „Paradisului fiscal” este spălarea banilor.
Se ştie, de mult, că mafia rusească, foarte puternică şi prosperă, spală bani mulţi prin băncile din Cipru. Cum să-i scoată de acolo şi să-i ducă în Rusia unde Fiscul şi Putin abia-i aşteaptă?
Dar nici englezii şi grecii, care au bani mulţi în Cipru, nu sunt mai fericiţi. Cred că se pune de-o alianţă între ei şi ruşi, pentru a bloca sau măcar îndulci această măsură fără precedent. Sunt convins că agenţii lor de influenţă vor instiga populaţia şi partidele politice cipriote, să iasă în stradă, să protesteze în cele mai radicale moduri, să răstoarne guvernul etc. Adevărul este că nici nu se impun mari eforturi în această direcţie pentru că, oricum, Cipru a devenit un cazan sub presiune. Şi este normal să fie aşa, pentru că cel mai mult de pierdut are, totuşi, populaţia insulei. Sunt şi destui ciprioţi care au depozite în bănci – oricât de modeste – şi care se simt loviţi dur de această măsură. Semnalele venite de la Bruxelles, dar şi de la oficialii ciprioţi, spun că, dacă nu se vor adopta aceste soluţii, ţara se va prăbuşi, se va scufunda în haos şi dezordine prin şomaj, inflaţie, creşterea preţurilor etc. Exempul Greciei, ţara-mamă, se află la îndemână.
Pastila amară oferită de Bruxelles este însoţită, totuşi, de un îndulcitor: după refinanţarea băncilor cipriote – mai ales a celei Naţionale şi a Laiki Bank – cei cărora li se aplică impozitarea vor primi obligaţiuni la bănci egale cu valoarea banilor reţinuţi. După părerea mea, asta sună a „pielea ursului din pădure”.
Şi mai este ceva. S-au făcut promisiuni ferme că băncile cipriote din alte ţări, nu vor fi supuse acestei măsuri. Asta înseamnă că românii care au depozite la banca cipriotă din România nu au a se teme. Dar chiar dacă ar fi aşa, mă îndoiesc că deponenţii noştri au somnul liniştit.
În sfârşit, o ultimă chestiune care ne priveşte, într-un fel, şi pe noi, românii.
Sunt date certe că şi evazionişti de-ai noştri – presa spune că şi unii din lumea fotbalului şi-au pus la adăpost bani frumoşi, în Cipru. Aceştia vor pierde, automat, 10 % din ei – pentru că nu cred că sunt dintre aceia care să se fi obosit să ajungă în Cipru pentru mai puţin de 100000 de euro…
Fără îndoială, nu trebuie să-i plângem pe bogaţii noştri „ciprioţi”, dar nu putem să nu ne pară rău că bani care ar fi putut să ajute ţara noastră vor merge pe apa sâmbetei.
O ştire de ultimă oră spune că Parlamentul cipriot a respins Proiectul. Nu s-a înregistrat nici măcar un vot în favoarea acestuia. Aşadar, presiunile din toate direcţiile au avut efectul maxim, aşa cum, de altfel, era de aşteptat. Cei cu bani mulţi ascunşi în Cipru pot sta, deocamdată, liniştiţi. Dar cred că va începe exodul banilor lor spre alte zări, mai senine. Oricum, s-ar fi creat un precedent extrem de periculos. Cine ar fi garantat că nu se va recurge la o asemenea măsură şi în alte ţări unde depozitele în bănci sunt incomparabil mai mari? Şi aşa încrederea în sistemul bancar a scăzut foarte mult. O prăbuşire a acestei încrederi ar avea consecinţe catastrofale pentru toată lumea. Este bine că BCE şi-a reafirmat sprijinul pentru Cipru după vot. Rămâne de văzut de unde vor scoate ciprioţii cele 6 miliarde dispărute prin votul din noaptea de marţi.
Mihai Baciu este profesor universitar doctor la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative din cadrul Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi
