Întoarcerea lui Ponta din Turcia: M-aşteaptă tot poporul sau numai DNA? Parodie de Cip Ieşan

Pe drumul de costişe ducând spre România
Venea un om, cu jale… E alta poezia,
Nu e nici cu sergentul, nu-i nici de-Alecsandri,
Ci doar cu Victor Ponta – acum, în travesti.

Ascuns e sub o barbă, ca Adrian Năstase,
Şi trage greu piciorul, având dureri de oase.
Nu vine de la Plevna, cu nimeni n-a luptat,
Dar merge greu în cârje, că turcii l-au tăiat!

„Mai scurtă-mi pare calea acum, la-ntors acasă…
Aş fi rămas, dar ăştia, din ţară, nu mă lasă.
Aş mai fi stat, că parcă nici nu am stat destul,
Prea iute-a trecut timpul la turci, la Istanbul!

Le-aş mai fi dat să-mi taie şi celălalt picior,
Doar să mai stau o lună acolo, la Bosfor…
O lună sau chiar două sau poate chiar un an,
Că mă simţeam nu Victor, ci însuşi Suleyman.

Aş mai fi stat cu drag, să se sfârşească anu’
Ori şi mai mult – dar nu chiar ca Vodă Brâncoveanu.
N-am vrut să plec acasă, la drum să o apuc:
M-aş fi făcut vreun paşă, spahiu, chiar eunuc!

Dar n-am rămas: spre ţară eu repede-am plecat,
Că m-a sunat şi Şova, cică sunt aşteptat!
O singură-ntrebare îmi pun, în mintea mea:
M-aşteaptă tot poporul sau numai DNA?“.

► Aşadar, putem spune cu mândrie că a crescut brusc cantitatea de Victor Viorel Ponta pe cap de român, de parcă n-am avea, pe cap, şi alte belele, de la razele arzătoare ale soarelui de alaltăieri, la boabele de grindină şi la trăznetele de ieri, dintr-unele regiuni ale ţării. Oricum, e vară, aşa că ne putem aştepta la fenomene extreme dintre cele mai variate, atât pe partea meteo, cât şi pe cea politică (dacă tot s-a întors Ponta). Şi, vorba unui clasic în viaţă, proaspăt scriitor (de cărţi!), „pe partea economică“, fiindcă la ea se reduc, până la urmă, toate. Deocamdată, cel mai tare pe români îi frige canicula (mai mult decât viitoarele facturi), caniculă care, din câte am înţeles, după o scurtă absenţă, va reveni în curând pe la noi. Cam ca Ponta.

► Nu ştim cum vine chestia cu codurile colorate de orice fel, însă după părerea noastră se potrivesc doar în caz de caniculă. Adică galben, portocaliu şi roşu sunt nişte culori care sugerează (chiar definesc de-a dreptul) temperaturile ridicate. Poate că ştiţi de la Discovery, din documentare, cum arată o imagine termică în culori: chestiile reci sunt de la verde spre albastru, iar cele calde de la galben spre roşu, trecând prin portocaliu. Adică galbenul e cald, portocaliul e şi mai cald, iar roşul e de-a dreptul fierbinte, exact ca la codurile colorate de caniculă. Sau cam cum era harta României la exit-poll, după alegeri, cu ani în urmă: galben liberal, portocaliu PDL şi roşu pesedist. Când e iarnă şi multă zăpadă, culorile codurilor de ninsori duc cu mintea spre alte alea, fiindcă se cam ştie ce e cu zăpada galbenă, cântată şi de Frank Zappa în piesa „Don’t Eat the Yellow Snow“ (Nu mânca zăpadă galbenă). Oricum, alaltăieri toate posturile de televiziune pe care am nimerit băgau titluri fierbinţi despre caniculă, anunţau 39 de grade la umbră şi îndemnau lumea să nu iasă din casă şi să bea multe lichide. Îndemnurile astea sigur au stârnit confuzie în minţile multor compatrioţi, care s-au întrebat „Cum să beau io lichide fără să ies din casă? Că doar bufetul e hăăt, la capătul străzii!“. În context, nu putem să vă adresăm cele mai călduroase urări pentru week-end, ci doar să vă simţiţi bine.