Învăţămintele unei sentinţe

De Emilia CHISCOP

vineri, 22 martie 2013, 02:50

1 MIN

Jurnalismul social naşte mişcări de masă, revoluţii, asigură victorii electorale, demască acte de corupţie, ajută la găsirea făptaşilor. Dar face posibilă şi publicarea unor lucruri îngrozitoare, traumatizante, ca filmul şi fotografiile cu eleva dezbrăcată, abuzată.

Cazul din Ohio reflectă, prin comparaţie, măsura strâmbă a sistemului românesc de justiţie, în special absurditatea sistemului delincvenţei juvenile în România şi nevoiasa de reformare imediată.

Cazul a doi elevi de liceu minori, promiţători fotbalişti, condamnaţi la închisoare cu executare în urmă cu două zile pentru violarea unei colege la o petrecere a atras atenţia opiniei publice americane devenind viral în social media. Adolescenţi, părinţi, profesori, sportivi şi jurnalişti au fost interesaţi, oripilaţi, revoltaţi de acest episod dramatic, consumat în vara trecută, în subsolul unei case din Steubenville – Ohio. Pentru opinia publică românească, povestea îşi are, de asemenea, relevanţa sa din mai multe motive. Aşadar, în urmă cu aproape un an, doi elevi de liceu, de 16 şi 17 ani, au batjocorit o colegă, tot de 16 ani. Actul s-a petrecut la vedere, în prezenţa unei audienţe participative, pătrunse de aburii alcoolului şi de alte substanţe euforice probabil. Tânăra era în stare de inconştienţă din cauza alcoolului suspectând că cei doi i-ar fi pus ceva în băutură. Cei doi au dezbrăcat-o şi au penetrat-o cu mâinile. Dimineaţa, fata s-a trezit dezbrăcată, în casa cu pricina, neamintindu-şi nimic. Peste luni de zile, află cu stupoare despre ce se întâmplase, dintr-un videoclip cu întregul episod postat pe Youtube. Va mai descoperi că o fotografie făcută de unul din făptaşi precum şi zeci de mesaje de bravură în care acesta descria în timp real abuzul asupra corpului lipsit de orice reacţie, “asemenea unui cadavru”, circulaseră în rândul cunoscuţilor. Familia depune plângere, iar cei doi minori au fost condamnaţi la puşcărie în cursul acestei săptămâni. Băiatul, de 16 ani, a fost condamnat la minim un an de închisoare. Cel de 17 ani, a primit minim doi ani de închisoare, nu pentru că e mai vârstnic, ci pentru că instanţa a decis că el “este delincvent dincolo de orice îndoială rezonabilă”, echivalentul verdictului “vinovat” în sistemul juvenil american: băiatul de 17 ani a primit minim un an în plus pentru că pe lângă participarea la viol a distribuit mesajele şi fotografia pe telefoanele mobile. Cei doi elevi ar putea face puşcărie până la vârsta majoratului, 21 de ani. Durata maximă aparţine Departamentului de Stat pentru Delincvenţă Juvenilă. Autorii filmului postat pe Youtube şi a altor imagini postate pe Facebook nu se cunosc în acest moment.

Pentru România, cazul e relevant în primul rând pentru modelul pe care îl oferă în privinţa actului de justiţie în situaţii când sunt implicaţi minori. Sistemul american pedepseşte dur infracţiunile comise de minori, mergând în anumite situaţii (de omor, de exemplu) până la pedepse echivalente cu cele acordate adulţilor. Cei doi elevi vor sta după gratii de la un an la cinci ani pentru viol. În România, elevul Teodosian Gherman de la Negruzzi care şi-a omorât acum câţiva ani mama într-un act de o bestialitate inimaginabilă a primit un an de corecţie la şcoala de la Târgu Frumos, spre spaima şi revolta copiilor aflaţi acolo pentru infracţiuni minore, dar şi a profesorilor. Îmi amintesc de tevatura făcută de directorul Spitalului de Psihiatrie, Călin Scripcaru, şi de cei de la Direcţia de Protecţia Copilului preocupaţi peste măsură de respectarea drepturilor copilului şi a confidenţialităţii în cazul cutremurător şi notoriu, imposibil de ascuns, al ucigaşului. Iar la celălalt pol, o elevă de numai 11 ani, violată de tată şi de colegii de şcoală, într-un sat din Iaşi, despre care am relatat de asemenea în 2009, era interogată iar şi iar de poliţie, procurori şi asistenţi sociali, care îi puneau la îndoială declaraţiile, într-un proces birocratic şi cinic care i-au însutit trauma?! Mă întreb ce soartă ar fi avut eleva din Ohio dacă fapta s-ar fi consumat într-o casă din România? Cum ar fi fost ea pusă la zid, acuzată că a băut cu băieţii şi a căutat singură ce a primit? (Au fost şi aici în State reacţii ale opiniei publice care au invocat consumul de alcool drept unul din factorii favorizanţi ai faptei, dar nu acuzând doar eleva, ci propunând întărirea măsurilor punitive pentru consumul de alcool sub 21 de ani şi pedepsirea tuturor participanţilor la petrecere pentru consumul ilegal de băuturi.) Cazul din Ohio reflectă, în opinia mea, prin comparaţie, măsura strâmbă a sistemului românesc de justiţie, în special absurditatea sistemului delincvenţei juvenile în România şi nevoia sa de reformare imediată.

De asemenea, cazul de mai sus este ilustrativ pentru rolul pe care îl joacă social media în viaţa cotidiană, inclusiv în identificarea de infracţiuni, judecarea şi pedepsirea lor. Jurnalismul social naşte mişcări de masă, revoluţii, asigură victorii electorale, demască acte de corupţie, ajută la găsirea făptaşilor. Dar face posibilă şi publicarea unor lucruri îngrozitoare, traumatizante, ca filmul şi fotografiile cu eleva dezbrăcată, abuzată. Verdictul în cazul celor doi elevi s-a bazat în primul rând pe dovezile online şi pe mesajele de pe telefoanele mobile. Iar în dezbaterile publice, se aud voci care îndeamnă la investigaţii pentru identificarea şi pedepsirea celor ce au postat filmul pe Youtube, fără de care însă, procesul nu ar fi existat! Cazul ridică aşadar dileme etice privind jurnalismul social şi nevoia sa de permanentă reglementare.

Cazul este interesant şi din perspectiva relaţiei dintre public, jurnalismul tradiţional şi jurnalismul social. 80.000 de persoane au semnat luni, 18 martie, o petiţie, care a circulat pe internet, împotriva felului în care canalul de ştiri CNN a acoperit evenimentul condamnării liceenilor. Semnatarii au acuzat CNN de relatare tendenţioasă, empatizând disproporţionat – spun ei – cu făptaşii ale căror cariere promiţătoare în sport vor fi compromise de anii de puşcărie. Petiţia a fost publicată peste tot, la fel şi relatări online despre petiţie. În două zile, petiţia a strâns 214.000 semnături. Până la data la care scriu acest articol, CNN nu şi-a cerut scuze, însă la o zi după iniţierea petiţiei a evidenţiat în repetate rânduri drama elevei. Unul din cele mai puternice canale de ştiri din lume a fost pus la punct de un anonim care a accesat site-ul www.change.org, unde oricine poate lansa o „campanie pentru schimbare”, în acord cu sloganul site-ului. Petiţia aceasta a fost mai puternică în efect decât orice consiliu al audio-vizualului. Capacitatea de mobilizare socială a jurnalismului social, a mediului online este uriaşă. Potenţialul de a face bine este uriaş. Potenţialul de a face rău e şi acesta nemăsurat.

Revenind la acest caz cutremurător, impresionant este că cei loviţi îşi găsesc resurse pentru a vedea partea plină a paharului. Finalul fericit al filmelor americane, ironizat adesea la noi acasă, e prezent zilnic în atitudinea mereu pozitivă şi plină de speranţă a celor atinşi, într-un fel sau altul de suferinţă. Declaraţia mamei fetei violate, adresate după sentinţă făptaşilor, oferă o lecţie şi pentru România, unde raportarea la nenorocire presupune de prea multe ori isterie, ură, deznădejde şi dorinţă de răzbunare: "Acest lucru nu defineşte cine este fiica mea. Ea va persevera, va creşte, va merge înainte. Am milă pentru voi amândoi. Sper să aveţi teamă de Dumnezeu, să vă pocăiţi pentru faptele voastre şi să vă rugaţi pentru a obţine iertarea Lui”.

Publicitate și alte recomandări video