Caută 
2 MIN
Fiindcă despre un popor care nu-şi cunoaşte istoria se spune că ar fi ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii, fiindcă tot a început anul şcolar, iar mulţi elevi studiază istoria, şi fiindcă sunt la modă referirile la trecut, pe motiv că prezentul e cam negru, aproape ca viitorul, începem un scurt serial despre lunga istorie a ţării. Unii copii, când şi-au cunoscut mai bine părinţii, au aflat că le beau alocaţiile, dar sperăm că nu-i cazul în cele ce urmează
Aventuri din Epoca de Piatră
Prima comună din România a fost comuna primitivă; ea semăna cu unele comune de azi, ca nivel de civilizaţie, dar se şi deosebea de ele, fiindcă la vremea aia încă nu se inventaseră vinul şi spirtoasele. Strămoşii noştri locuiau în peşteri, culegeau roadele şi le împărţeau după nevoi. Altfel spus, se mergea pe "de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi", ceea ce arată că Marx şi comunismul erau cam de nivelul comunei primitive. Lupta de clasă a apărut când strămoşii noştri au plecat să vâneze strămoşii animalelor de azi; cam tot pe atunci, cei mai puternici vânători ai tribului, cu ghioaga cea mai mare, au devenit şefi. Obiceiul a rămas până în zilele noastre. Tot ca în zilele noastre, cei din comuna primitivă aveau, uneori, căldură, dacă trăsnea, de se făcea lumină şi în fundul peşterilor, încât să poată fi admirate desenele rupestre. Paleoliticul a fost urmat de mezolitic, care n-a adus multe schimbări, apoi de neolitic: deja putem vorbi despre o evoluţie, mai ales că tot atunci apare şi cultura, sub forme diverse – culturi precum Cucuteni, Gumelniţa sau Hamangia, de unde ne-a rămas şi o interesantă statuetă, poreclită "Gânditorul de Hamangia", care reprezintă un bărbat ţinându-şi capul între mâini, la fel ca milioane de români din zilele noastre când aud tâmpeniile celor din guvern, când află ce li se mai pregăteşte sau a doua zi după ce au socializat la bufet. E posibil ca poziţia respectivului bărbat din cultura Hamangia să demonstreze că societatea era una matriarhală…
Epoca de piatră n-a fost atât de nostimă ca în desenele animate "Aventuri din Epoca de Piatră" şi a lăsat locul epocii bronzului, care n-a inspirat filme şi din care au rămas elemente puţine şi efemere: uitaţi-vă la bronzul din concediu, să vedeţi cât de repede s-a dus! Uneltele din bronz nu erau chiar cele mai potrivite pentru a tranşa o situaţie, un animal vânat, un rival sau o soacră prea cicălitoare, dar tot erau mai bune ca alea din silex. Oricum, acestea au permis apariţia primelor bătăi mai rafinate şi, totodată, a geto-dacilor, despre care vom pomeni data viitoare. Istorie plăcută vă urăm!
Herodotcom
Îți recomandăm
