Moartea care convine

În foarte scurt timp vom afla dacă cel mai mare şi mai cumplit scandal de corupţie din România postdecembristă se va încheia odată cu dispariţia protagonistului spre care arăta toată lumea. Cum a murit Dan Condrea – nu mai contează. Ipotezele, teoriile, scenariile şi colectarea feluritelor declaraţii venite din toate părţile aparţin bătăioaselor  televiziuni de ştiri, unite în jurul acestui subiect fără osebire de interesele patronilor. Ceea ce contează cu adevărat sunt întrebările, care acum riscă să rămână fără răspuns.

Prima dintre ele. Singur, patronului Hexi Pharma nu i-ar fi mers afacerea atât de bine. Toţi cei care i-au deschis uşile şi toţi cei care i-au cumpărat soluţiile ani în şir deţin răspunsurile. Ce faci atunci când achiziţionezi un produs şi vezi că nu are efectul scontat? Schimbi produsul sau furnizorul. De prea multe ori nu s-a întâmplat asta. Omul a livrat nestingherit, timp de aproape 20 de ani, substanţe considerate prea slabe pentru dezinfecţia unităţilor spitaliceşti. Or, până acum, nimeni nu a vorbit de complicii lui. Şi ar trebui să fie o listă lungă.

A doua întrebare. Gata, am găsit vinovatul, de acum n-o să mai sufere nimeni din cauza cine ştie cărui streptococ luat din cine ştie ce spital. Oare? La cât de aglomerate sunt instituţiile sanitare româneşti – unde doar la secţiile de terapie intensivă e mai greu să intri ca vizitator, altminteri aproape oricine se poate plimba pe oriunde – trebuie să fii foarte optimist şi încrezător că nu ieşi de acolo cu altceva decât cu ce ai venit.

A treia întrebare. Gazeta sporturilor, iniţiatoarea acestor dezvăluiri stupefiante, precizează că spitalele din aproape toată ţara s-au dezinfectat cu ceea ce au cumpărat de la Hexi Pharma. Spitalele ieşene nu au făcut excepţie. Totuşi, nicio reacţie din partea managerilor, nici măcar din partea acelor candidaţi în alegerile locale ieşene care activează în domeniul sanitar. Radio Iaşi relata cu câteva zile în urmă că Spitalul de Urgenţă din Bârlad a renunţat încă de acum cinci ani la controversatul dezinfectant pentru că nu era eficient. Cei de acolo au optat pentru produse nemţeşti. Cum se face că bârlădenii au avut nasul mai fin decât ieşenii şi decât atâţia alţi medici din ţară, care nu şi-au dat seama cu ce se spală pe mâini?

Problema dezinfectanţilor diluaţi este doar vârful aisbergului, paratrăsnetul pe care mulţi se grăbesc să-l încarce cu un bilanţ estimat deja la câteva zeci de mii de morţi, inclusiv cei care au pierit în urma dezastrului de la Colectiv. Acuma, că se poate da vina pe mortul găsit între resturile maşinii izbite de copac, e de aşteptat ca bilanţul să crească. Dacă au mai fost şi cazuri de malpraxis în afară de al lui Ciomu în ultimii 20 de ani, să fie trecute şi ele în dosarul Hexi Pharma! Să ştim că ne-am spălat pe mâini – bine, de data asta.

În acest context poate fi pus îndemnul lansat alaltăieri de premierul Cioloş: „A venit vremea ca medicii care ţin la meseria lor, la demnitatea lor, la pacienţi, să nu mai stea pe margine aşteptând doar ca alţii sau cei «de sus» să facă.” Şi aşa ajungem la a patra întrebare: vom vedea, în sfârşit, o revoluţie reală în sistemul public de sănătate? Greu de crezut. Mai ales într-o ţară în care furtul e legiferat chiar de cei care ar trebui să-l combată prin legi şi atitudine, unde corb la corb nu-şi scoate ochii (ba chiar mai mult de atât), o ţară în care instituţiile îşi fac tot mai greu datoria de a fi în slujba cetăţeanului, o ţară alungată de la festivaluri internaţionale de muzică şi care a ajuns să câştige premii la festivaluri internaţionale de film tocmai pe subiectul care ne face de ruşine peste tot: corupţia.