Monştrii

Am ascultat pe vremuri, adică înainte de 1989, la radio, varianta prescurtată a unei palpitante poveşti science-fiction intitulată “Monştrii”. Cică, ajunşi, la bordul unei nave cosmice, pe o planetă în care populaţia feminină era mult superioară numericeşte celei masculine, pământenii se declară oripilaţi de obiceiurile cumplite ale indigenilor. Pentru a face faţă afluxului necontenit de femei tinere şi roditoare, bărbaţii se căsătoreau de mai multe ori şi cu cât mai multe băştinaşe, după care, la foarte scurt timp, le ucideau. Apoi o luau de la capăt. Revoltaţi de această practică barbară, coplanetarii noştri intervin curajos în afacerile interne ale planetei, salvând frumoasele aborigene, dar distrugând iremediabil esenţa acelei lumi. Astfel, la final, descoperim cu tristeţe că nu băştinaşii erau monştrii ce dau titlul povestirii, ci chiar pământenii care, nerespectând regulile ce pemiteau acelei lumi diferite de a noastră să supravieţuiască, au condamnat-o la dispariţie!

Auzindu-l recent  pe Adrian Năstase afirmând, după aflarea sentinţei primite de Elena Udrea în dosarul “Gala Bute”, că Traian Băsescu a creat un monstru, l-am felicitat (în gând) pentru onestitate. Abia ulterior, citind ştirea întreagă, mi-am dat seama că fostul premier nu se referea la  Udrea, ci la justiţie. Pentru “Bombonel” – marele corupt -, magistraţii erau monştrii din povestea noastră!

Aşa că, în 2017, am trăit să o vedem şi pe asta! După ce, ani de zile, Elena Udrea a fost acuzată de toate păcatele posibile (inclusiv de genocid!) de către PSD, Antena 3 şi alţi adversari (politici) ai lui Băsescu, acum retorica s-a “nuanţat”! După ce, mulţi ani la rând, ne-au fost prezentate informaţii despre şmenurile de sute de milioane de euro făcute de blonda de la PDL, care ar fi distrus staţiuni turistice, monumente istorice şi nenumărate afaceri locale, acum vechii inamici “de moarte” îi caută şi chiar îi găsesc circumstanţe atenuante. Potrivit acestora, nu Udrea (deşi ar fi ciordit şi ea câte ceva, pe ici pe colo, dar nu atât cât s-o bagi la pârnaie!) ar fi marea vinovată, ci Laura Codruţa Koveşi, care ar fi măsluit probe şi s-ar bazat pe mărturiile denunţătorilor! Incredibil, dar l-am auzit până şi pe lătrăul peremist Codrin Ştefănescu luându-i apărarea Elenei Udrea. Ce se întâmplă, fraţilor pământeni?

Chiar e justiţia de azi un monstru, iar politicianul, un înger?

Preluând toate tarele de dinainte de 1989, când apăra nu drepturile fundamentale ale omului, ci privilegiile speciale, amorale şi nesimţite ale nomenclaturii comuniste, justiţia din România a străbătut, după ’90, câteva etape suficient de distincte. Pe vremea lui Ion Iliescu, magistraţii furau şi minţeau cot la cot cu pedeseriştii şi nu găseau niciun vinovat pentru dezastrul din jur. Plătim azi şi vom mai mai plăti mult timp de acum încolo nenumăratele abuzuri săvârşite în acea perioadă de hoţie generalizată. Atunci s-a făcut răul cel mai mare, care a îmbolnăvit aproape mortal România. Apoi, în mandatul lui Constantinescu, justiţia a încercat o firavă emancipare, dar fără succes. Să ne aducem aminte cum Iliescu, laolaltă cu alţi politicieni “săraci, dar cinstiţi”, se deplasau la tribunal pentru a oferi sprijin moral sinistrei mafii de la Bacău! Revenirea PDSR (PSD) la putere în 2000/2001 a însemnat un nou blocaj pentru justiţie care, în patru ani, nu a reuşit să aresteze în zona marii corupţii decât un individ complet neînsemnat poreclit “Crapul” (nici nu mai ţineţi minte, nu-i aşa?), probabil fiindcă uitase să plătească vreo taxă de protecţie liderilor “partidoiului”. 

Abia sub Traian Băsescu (din 2005), justiţia începe să se mişte ceva mai liber (cu oarece ajutor de la americani!), magistraţii prinzând curajul de a aborda şi cazuri mai complicate de corupţie. Totuşi, momentul zero poate fi considerat vara lui 2012, când DNA l-a găbjit pe Adrian Năstase, “Bombonel” fiind obligat să se pişte de gât cu pistolul din dotare ca să vadă dacă nu cumva trăia vreun vis. Dar era chiar realitatea! 

E perfect adevărat că, mulţi ani, justiţia a ocrotit infama camarilă pedelistă şi pe Băsescu însuşi, dar, după 2014, nici “băsiştii” nu s-au mai bucurat de imunitate. Iar condamnarea (în primă instanţă, la şase ani de închisoare) a Elenei Udrea e cea mai bună dovadă în acest sens.  Acum, analizând obiectiv, era mai bună justiţia pe vremea lui Iliescu, când nu pedepsea pe nimeni pentru jaful care a făcut din România ruşinea şi ruina Europei, ori acum când cad şi capete blonde?

Exemplu de impostură, incompetenţă şi tupeu, Elena Udrea este genul de politician al cărui loc nu poate fi decât la puşcărie. Pentru mine, şase ani (din care oricum ar executa doar vreo doi!) reprezintă prea puţin pentru cineva care a intrat în politică în fundul gol şi a ieşit putred de bogat. Ah, pardon, expresia asta a fost folosită deja la Antena 3! 

Pentru România, monştrii sunt politicienii care, încălcând flagrant şi permanent legile acestei ţări, ne condamnă încetul cu încetul la pieire. Doar o justiţie corectă, puternică şi independentă ne poate salva. Dar mai este până atunci!