MRU: valori de apărat

O întrebare făcută ceva mai explicită de „subtilul” expunerii: Libertate individuală şi responsabilitate civică în actualul context de securitate. Pe impactul acestui context, aparte şi complicat, asupra necesarului echilibru al celorlalţi doi termeni-pivot şi-a întemeiat vorbitorul atât discursul în faţa auditoriului care umplea Aula, cât şi intrarea în dialog cu comentariile şi întrebările acestuia.

S-a evitat o introducere prea larg ocolitoare, preferându-i-se, vădit, o abordare directă şi fermă, care trimitea, cum era şi previzibil, la fenomenul terorismului internaţional, al radicalizării jihadiste şi la variantele de reacţie posibilă la implicaţiile şi provocările lui, accentul căzând pe faptul că, spre deosebire de absolut toate formele şi manifestările anterioare în materie de terorism, ţinta celui în discuţie nu mai este una precizată (un anumit regim politic, o ideologie sau alta, un stat anume etc.), ci de-a dreptul întregul sistem de valori al democraţiilor liberale occidentale, negate în chiar principiile, implicaţiile şi corolarele lor. Aşadar, nu vreo parţială contestare, ci una care atacă esenţa, ansamblul şi coerenţa unei filosofii a lumii şi ale unui mod de viaţă, ce pun mai presus de orice libertatea fiinţei umane şi drepturile acesteia, eliberarea ei de orice tutelă autoritară, impusă şi îngrăditoare, deci de inevitabil efect deformant şi sărăcitor, in extremis de-a dreptul sterilizant faţă de autenticul potenţial al omului, gândire, atitudini, axiologie, modelate firesc într-un climat de libertate.

Problematica şi apărarea valorilor cruciale ale „democraţiei liberale” depăşesc astfel sfera instituţiilor-scut menite să le menţină şi să le consolideze, devenind (sau cel puţin fiind pe cale, în mod necesar, să devină) o preocupare generală, a societăţii întregi, ca şi a fiecărui individ conştient de gravitatea ameninţării şi de importanţa decisivă a ceea ce este de apărat, aşadar a „mizei” unei atare confruntări radicale. Analiza complexului fenomen care este terorismul „islamic”, pe lângă rădăcini şi explicaţii de natură social-economică, ba unele şi de ordin propagandistic şi politic, diversioniste (menite să abată atenţia de la adevăratele probleme ale lumii musulmane), scoate la iveală centralitatea dimensiunii culturale, de contestare orbească, fanatică a valorilor occidentale, coloratura „moral-religioasă” nefiind decât învelişul unui hibrid ideologic, în miezul căruia domneşte ura, aversiunea iraţională, în tandem cu o „mistică” a violenţei „eroice”, proprie unui astfel de terorism.

Dacă aşa stau lucrurile acolo, la originea fenomenului ca atare, ce fel de răspunsuri şi reacţii pot fi gândite, de cealaltă parte, ca împotrivindu-i-se, în stare să-i anihileze sau măcar să-i reducă impactul, consecinţele, „priza” vicleniilor? N-a fost ocolită controversata temă a supravegherii formelor de comunicare globalizantă, accesibile noilor tehnologii, insistându-se chiar, pe deplin justificat, asupra intenţiei promotorilor şi „strategilor” terorismului de a pune în dificultate valorile-cheie ale democraţiei liberale, astfel încât structurile ei să fie împinse către restrângeri ale drepturilor cetăţeanului, din raţiuni de securitate, de protejare a vieţii însăşi. Opinia vorbitorului, recunoscând complicaţiile-consecinţe ale ameninţării şi riscului (controalele şi limitările circulaţiei libere, trierea foarte atentă a migranţilor), a apăsat asupra conjugării de realizat între funcţionarea eficace a instituţiilor şi organismelor de veghe în domeniu („Serviciile”, desigur) cu, de cealaltă parte, conştientizarea responsabilităţii individuale a fiecăruia în orizontul unei atare bătălii duse în apărarea valorilor centrale, definitorii, ale democraţiei liberale de tip occidental: în frunte cu viaţa însăşi, evident, dar şi cu calitatea acesteia, dependentă de libertatea-climat al demnităţii umane reale. De unde, în plus, accentul pus mai cu seamă pe educaţie, pe o democraţie participativă eficientă şi pe diminuarea, dacă nu chiar eradicarea, vulnerabilităţii generate de corupţie.

În totul, prelegere şi dezbatere în dialog cu „voci” ale sălii, un substanţial interval de reflecţie şi comunicare, pe o temă ardentă, datorate deopotrivă istoricului, profesorului şi directorului de Serviciu secret, reuniţi în persoana vorbitorului.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Al.  I. Cuza” Iaşi, critic şi istoric literar