Caută 
4 MIN
Omul de afaceri a fost acuzat de administratorul judiciar că a transferat un corp de clădire din patrominoiul firmei Complex Onyx SRL în cel al Artconstruct Company, deţinută de tot de el, cu scopul de a înşela creditorii. Judecătorii i-au dat dreptate lui Şorănescu, care a scăpat de acuzaţii.
Omul de afaceri Constantin Şorănescu şi-a păstrat hotelul Bellaria intact după ce administratorul judiciar al altei firme pe care o patronează, Complex Onyx SRL, l-a acuzat că a înstrăinat fraudulos un corp de clădire pentru a-şi înşela creditorii. La un an după intrarea în insolvenţă a Complex Onyx SRL, Muşat&Asociaţii Restructuring & Insolvency SPRL a solicitat Tribunalului Iaşi să anuleze contractul de vânzare cumpărare prin care Şorănescu şi-a transferat hotelul în 2011, cu un an înainte de intrarea în insolvenţă, de pe firma Complex Onyx pe Artconstruct Company. În viziunea administratorului judiciar, creditorii firmei Complex Onyx, care a contractat un credit pentru construcţia hotelului, au fost dezavantajaţi de această tranzacţie, de profitul hotelului urmând să beneficieze Şorănescu prin firma sa de construcţii, care a şi ridicat imobilul.
Cum s-a ajuns aici
În raportul cauzelor ajungerii firmei Complex Onyx în insolvenţă, administratorul a menţionat că principala cauză ar fi managementul defectuos reprezentat de realizarea unor investiţii imobiliare într-un moment inoportun din punct de vedere al condiţiilor macroeconomice. „Aceste acte de administrare a patrimoniului debitoarei, care au cauzat şi apariţia stării de insolvenţă, au avut un scop ilicit, respectiv realizarea unei investiţii imobiliare care ulterior au trecut în proprietatea pârâtei, deşi resursele financiare necesare realizării investiţiei au fost contractate de către debitoare la costuri semnificative şi care au rămas să fie suportate din patrimoniul propriu. Concret, prin actele de administrare cu caracter fraudulos a căror revocare se solicită – procesul verbal de compensare din data de 4 aprilie 2011 şi contractul de vânzare – cumpărare atestat sub numrăul 30/30.11.2011, debitoarea a înstrăinat din patrimoniul propriu un imobil – corp hotel C1 având o suprafaţă desfăşurată a construcţiei de 2.032,58 mp către pârâta Artconstruct Company SRL în schimbul unui preţ de 6.999.740 lei care nu a fost plătit ci compensat cu costul realizării investiţiei de către pârâtă”, şi-a justitificat cererea administratorul judiciar. Acesta mai spune că prin acest „transfer fraudulos” este afectat principiul „affectio societatis” deoarece după realizarea investiţiei importante, aceasta a fost transferată în schimbul costului de execuţie, „ceea ce a generat un pasiv atât în detrimentul debitoarei cât şi în detrimentul creditorilor acesteia”. „Alegerea valorificării acestui imobil prin vânzare şi nu prin exploatare – conform scopului iniţial şi convergent obiectului de activitate al debitoarei, reprezintă prin natura opţiunii reprezentanţilor debitoarei o fraudă a legii şi o atingere adusă principiului affectio societatis”, a completat administratorul judiciar.
Cum justifică transferul Şorănescu
În întâmpinarea depusă, în calitate de asociat şi administrator la ambele companii implicate, Şorănescu a arătat că transferul nu a fost fraudulos, iar contractul a fost semnat în beneficiul, şi nu în detrimentul creditorilor. „În baza contractului pentru realizare lucrări din mai 2017, modificat şi completat în 2008, Arconstrcut Company s-a obligat să execute şi să finalizeze în beneficiul Complex Onyx lucrări de construcţii reprezentând extindere restaurant Onyx, construcţie hotel, parcare şi împrejmuiri, în valoare totală de 19,9 milioane lei. Între lucrările ce au făcut obiectul acestui contract se afla şi corpul de clădire intitulat C1 ce face obiectul cauzei de faţă, SC Artconstruct Company şi-a respectat obligaţiile asumate prin acest contract şi a executat lucrările la care s-a obligat, realizând în parte edificarea construcţiei C1. Contravaloarea lucrărilor executate a fost achitată de SC Complex Onyx cu fonduri provenite din creditele bancare acordate de BRD, dar şi cu fonduri proprii ale societăţii provenite din surse proprii. La scurtă vreme după perfectarea contractului pentru execuţia de lucrări, BRD a sistat acordarea fondurilor necesare pentru finalizarea investiţiei, astfel încât Complex Onyx a fost pusă în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia colaterală de a-şi achita lucrările executate în această situaţie, pentru a evita deteriorarea construcţiilor edificate parţial şi pentru aducerea lor într-un stadiu care să permită conservarea, Artconstruct Company a contractat în nume propriu trei milioane lei de la BCR SA şi a continuat lucrările deja începute”, a justificat Şorănescu transferul corpului de clădire în patrimoniul firmei sale de construcţii.
Administratorul judiciar este bun de plată
Omul de afaceri a arătat că BRD a decis să sisteze finanţarea şi, de fapt, prin Artconstruct Company a reuşit să salveze proiectul, prin actele care se cer anulate vânzându-se nu un imobil, ci o investiţie, acest aspect contând şi în faţa judecătorilor. De asemenea, Şorănescu a arătat că „în acest imobil nu există niciun leu de la BRD”, acesta fiind construit din fonduri proprii şi creditul de la BCR. În final, omul de afaceri a menţionat că nici principiul „affectio societatis” nu se justifică, deoarece investiţia imobiliară nu era una importantă, ci era departe de a fi terminată şi dată în exploatare. Analizând ambele puncte de vedere, judecătorii de caz au ales să respingă acţiunea administratorului judiciar, care trebuie şi să plătească 6.600 lei către experţii contabili care au analizat modul în care au fost cheltuiţi banii în realizarea investiţiei. Adminsitratorul judiciar poate depune recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
