Ne-bune

Este adevărat că bun poate însemna şi „mare, mult, zdravăn, tare”, iar, în legătură cu noţiuni temporale sau cantitative, este folosit cu sensurile „mare, întreg, repede; îndelungat”, iar bine are şi valoarea „limpede, lămurit”; tot în legătură cu noţiunile numite, are şi semnificaţia „mult”; câteva contexte ilustrative: „sumă bună de bani”, „o bucată bună de timp”, respectiv „era de un metru şi mai bine” (notă neutră), „nu l-am văzut de mai bine de un an” (notă negativă, dar exprimând regretul).

N-ar trebui, dar, totuşi…

* Bunătăţi. Mai ales anii îndelungaţi de lipsuri sau de nenorocire par să atragă, fără fior semantic, asocierea bizară cu proiecţia… favorabilă: „Această tânără de 26 de ani va sta ani buni în închisoare” (antena3.ro/); „România trăieşte de ani buni într-o atmosferă de violenţă politică” (specialist în ştiinţe politice şi relaţii internaţionale; /ziare.com/). Etc.

* Bun sfârşitul, dar nu happy-end. La Protv (11.09), din localitatea doljeană Carcea, o reporteriţă anunţa că uciderea unui bulibaşă a fost fapta unui tânăr plătit de fiul victimei „pentru a duce la bun sfârşit planul” respectiv (fiul ar fi fost grăbit să preia afacerile familiei). Este unul din clişeele ce intervine frecvent în discursul public pentru a numi, dincolo de logică, ducerea la capăt a unei intenţii atunci când se vorbeşte de o acţiune reprobabilă, condamnabilă, criminală etc. Automatismul este cel puţin hilar, deoarece, în mod firesc, locuţiunea verbală califică pozitiv: ducerea la bun sfârşit înseamnă îndeplinirea în bune condiţii, aşadar reuşita, într-o viziune la care, în principiu, vorbitorul aderă.

* Antecedente. Data transmiterii ştirii de mai sus ne-a amintit aceeaşi exprimare ineptă în textul unui comentariu de la Tvr 1, de pe data de 11 septembrie 2001, ora 14, citit de Cristina Liberis, într-o împrejurare sinistră: s-a vorbit de eroismul pasagerilor avionului american prăbuşit în apropierea Pittsburgului, în încercarea de a-i împiedica pe terorişti „să-şi ducă planul la bun sfârşit”! (o stângăcie lingvistică pe care am mai discutat-o).

* Diabolic, cu statut de vecinătate textuală, nu este, pentru limbajul publicistic, un impediment privind „bunătatea” unei atrocităţi sau mârşăvii. Exemple: „Ca să-şi ducă planul diabolic la bun sfârşit, tatăl ar fi săpat groapa în care urma să-şi îngroape copilul, înainte cu câteva zile ca el să vină pe lume” (/Home/Eveniment/); „şi-a convins doi prieteni să-şi ducă la bun sfârşit planul diabolic” (trei bărbaţi l-au ucis, cu o coasă, cu o furcă şi cu o bâtă, pe duşmanul unuia dintre ei; A1; /observator.tv/); „Soţia a pus la cale un plan diabolic, împreună cu amantul, pentru a-şi ucide soţul!”: „au plătit un avans, dar persoana respectivă şi-a însuşit banii fără a duce la bun sfârşit acţiunea” (/enational.ro/). Această împerechere de cuvinte poate fi găsită în zeci de postări de pe internet.

* Binele anapoda este şi el prezent: „Rocsana M. a aşteptat ambulanţa mai bine de o oră!” (spynews.ro/); „Minor dispărut de mai bine de un an” (/bzi.ro/); „Produse congelate expirate de mai bine de o lună” (/ziarulceahlaul.ro/); „După mai bine de trei săptămâni, a fost găsit cadavrul lui F. O.” (/curier.ro/).

* Halal beneficii!Pe fondul acestei distorsionări, în sfera bunului şi binelui desemantizate este atras, logoreic, chiar neologismul (a) beneficia; incidental, am înregistrat cândva o ciudată satisfacţie (aparentă), exprimată astfel: [din cauza creşterii TVA] „românii vor beneficia de o scădere a nivelului de trai cu 14%” (Realtv, 4. 08.2005, ora 6,40). Dar, prin anii ’80, când cu trecerea institutelor Academiei la Ministerul Învăţământului, pe contractele de cercetare încheiate între cele două instituţii, prima, până la pierderea bugetului, figura drept „beneficiar plătitor”! (formula ar fi, astăzi, „agent plătitor”?).

* Atentat. Exagerând (dar nu mult), „bun-sfârşitul diabolic” şi „binele-necaz” erodează latent sensul primordial al familiilor lui bun şi bine, de la bunic şi bunel, la bunătate, bună-credinţă, bunăvoinţă, sau bineţe, binecuvânta, bine-venit şi bine-crescut. Oricum, devierile citate nu ţin de sfera afectului, unde un anumit bine marchează limita disperării; un personaj al lui Creangă, la aman, pare să se fi hotărât: „decât aşa viaţă, mai bine moarte de o mie de ori!”. Acest bine ar fi, aşadar, răul mai mic. O stare de spirit exprimată în Imnul golanilor, din 1990 („Mai bine mort decât comunist”), pretext al lui Cristian T. P. pentru un titlu sarcastic la adresa unor ieşiri antiimperialiste contemporane: „Mai bine mort decât imperialist”!

* Tâlcuire. „La elenii aceia, zeii cei buni ca şi cei nebuni… toţi fierbeau într-o oală” (Ispirescu, Din poveştile unchiaşului sfătos).

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi