Nobel pentru România (I)

Oslo, AD…

Din motivaţia juriului (extras): "Pentru determinarea în lupta împotriva corupţiei şi înstăpânirea legii într-o ţară balcanică în care mediul cultural şi moravurile publice sunt sistematic viciate, încă din vremuri istorice (vezi opera clasicilor români I.L Caragiale şi Mihai Eminescu) de tradiţiile turco-fanariote; pentru curajul militant în coagularea societăţii civile din România…, Academia Regală a Norvegiei acordă Premiul Nobel pentru Pace Excelenţei Sale Domnului Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României".

Reacţia presei române, prin vocile ei nervoase

Antena 3

Când vestea inundă canalele media, Gâdea convoacă de urgenţă o şedinţă de redacţie, care seamană cu un comandament de război. Şeful: "Incredibil! Am vorbit cu prietenii de la CNN să verific dacă nu e o farsă. Din nenorocire, e adevărat. M-au felicitat. Ce era să fac! Am îngăimat un «Mulţumesc». Dar, în fine nu ne pierdem cu firea. Deci, Ciuvică, Bogdan Chirieac, Radu Tudor, Doamna Profesor Zoe Petre, pentru ştaif academic". Bogdan: "Dar doamna e uşor dilematică, ştiu şi eu…?" Badea: "Da, e bine, pentru credibilitate". Radu Tudor, vizibil îngândurat, forţându-se să inducă optimism comilitonilor: "Băieţi! Luăm un aer marţial şi disecăm chirurgical. Destrămăm mitul Nobel, lăsaţi pe mine…"

Seara, prim-plan cu invitaţii. Feţe căzute, chinuindu-se să exprime detaşare şi obiectivitate. Gâdea: "Dragii mei telespectatori, cu mâna pe inimă vă spun, am întârziat deoarece ne-am mai documentat. Vă declar cu deplină sinceritate: Ne bucurăm pentru acest premiu mult aşteptat care, iată, vine în România, pentru prima dată, chiar dacă pentru un neamţ, desigur, cetăţean român. Din profesionalism, cum ne ştiţi, am consultat toate punctele de vedere. Am numărat. Cele mai multe agenţii de presă nu-şi ascund nedumerirea". Maestrul Bolcaş, cu ochii ieşiţi din orbite, vizibil bântuit de stafia lui Vadim, cu inimitabila-i voce castrată, vorbind sacadat: "Ce spui, domnule Gâdea! E o ruşine şi un afront adus poporului nostru traco-dacic. Păi n-avem noi luptători pentru neam şi ţară, de-ai noştri, din popor? Se întoarce săracul Vadim în mormânt. Şi Avram Iancu, şi Mihai Viteazul şi…" Bogdan Chirieac, solemn, scrutător, cu mina lui preocupată de intelectual de Obor: "Domnule avocat, ştiţi cât vă preţuiesc, dar să încercăm să primim partea bună. Domnul Iohannis e, vrem-nu vrem, preşedintele României. Sigur că, de la o vreme, acordarea premiilor Nobel te năuceşte, pur şi simplu. Se vede cu ochiul liber că aşa cum nu mai avem politicieni mari, la fel şi savanţi. Păi, nici nu-i ştim pe nume pe ăia de i-au dat premiul…" Ciuvică, nebărbierit, cu buza dublă tremurând dezordonat, străduindu-se să-şi controleze furia: "Am trăit s-o vedem şi pe asta! Păi ce mai înseamnă Nobelul astăzi? Dacă era Pulizer, mai zic şi eu (uită că ăsta e pentru presă), ăia n-au dat-o chiar aşa în bară. Nişte moşnegi de la Academia Regală – mare scofală! Oricum asta n-o să-l ajute pe Iohannis să mai câştige un tur". Zoe Petre, cu faţa schimonosită, dar, ca de obicei, înfiorată: "Domnii mei, în Grecia antică laurii nu s-ar fi pus niciodată pe fruntea unui venetic! Păi Solon ori Pericle erau oameni ai cetăţii, reformatori autentici, nu improvizaţi. Iată de ce îi mai pomenim şi astăzi. Pe vremea preşedintelui Constantinescu, ce s-a luat la trântă cu sistemul (omite că a fost învins chiar de acesta, după propria-i mărturie)…! Ăsta da eroism demn de lauri, nu politica binomului. Doamne, ce vremuri! Vedeţi ce înseamnă să te susţină o putere ca Germania!".

Ceva mai târziu, pentru a nu lăsa ştafeta să se frângă, la România Tv. Sebi Ghiţă a trimis la timp, din pribegie, consemnul de luptă şi mânie. Mercenarii nu fac niciun efort diplomatic să-şi camufleze furia. Mesele sunt demonstrativ acoperite cu valtrapuri, feţele sunt pământii, ochii au sclipiri stranii, demascând emoţii iraţionale. Ciutacu prezintă invitaţii: domnul academician Răzvan Teodorescu, Sorin Roşca Stănescu, Corina Drăgotescu, domnul profesor Stan. Ciutacu, mai negru decât de obicei; privire tulbure, gesturi incoerente: "Dragi români, ştiţi cât vă iubesc!" Apoi, încurcându-se în cuvinte: "Să moară mama… ih!, mă iertaţi… să moară duşmanii din ţară, şi toţi naimiţii de la transnaţionale. E noaptea minţii! Aţi aflat şi desigur v-aţi crucit. Binomul e acum trinom, la vedere, cu Iohannis în frunte, încoronat cu premiul acela… cum dracu-i zice, că turb de furie!" Domnul profesor Stan, vizibil nervos, luându-şi raţia… de logică din laptop: "Domnule Ciutacu calmo, calmo, signore! Mi-am consultat arhiva, doar ştiţi ce avere fantastică am în laptop. Şi, ghici-ghicitoarea mea, ce-am găsit! Ei, acum să te văz… Hai! Hai! Păi domnul Iohannis nici nu se va bucura de premiu că-i va fi retras. Ia ascultaţi aici! Ce-a zis preşedintele la data X din locaţia Y? Păi vedeţi că se contrazice? L-am prins, domnule Ciuvică… am şi trimis înregistrarea la Oslo! Pac-Paaac…!" Domnul academician Răzvan, căutătură savantă, gesturi largi, poză atent studiată, graseind: "Domnilor, colegii mei de la Academia Regală din Oslo, m-au dezamăgit prrofuund. Credeţi-mă, fac eforturi să-mi controlez emoţiile. Dacă nici domnul Iliescu nu mai merită acest premiu, atunci cine? Un biet sas dintr-un burg ardelean, mult sub nivelul marilor înaintaşi de odinioară. Deci regizează, scuzaţi… organizează domnul Iliescu o revoluţie istorică. Sunt aici ca să întăresc cu toată autoritatea mea de istoric. Şi, colegii mei de la Oslo… pas. Sunt profund mâhnit. I-am telefonat domnului Iliescu. Nu mai are glas, săracul. Dar (graseind lăbărţat), totuşi să încercăm să fim obiectivi, domnilor! De aceea zic, nu-i rău şi atâta, dacă mai mult n-am putut. Să-l felicităm pe preşedinte. Ştiţi, burgurile nemţeşti din Ardeal ne-au adus cândva civilizaţia Occidentului…" Sorin Roşca Stănescu, forţându-se să fie calm şi să pară inteligent: "Totul e limpede, am avut binom, apoi trinom, acum avem cvadratură. S-a adăugat doamna cancelar Angela Merckel. Cine conduce Europa? E limpede, Germania. Doar nu-i prima dată când Nobelul este politizat. Serviciile şi-au făcut datoria cu prisosinţă. De când strig eu şi nimeni nu mă ascultă: Serviciile sunt cancerul acestei ţări!" Corina Drăgotescu, fostă ziaristă, acum mercenar de serviciu, cu ochii cât cepele, cu buzele umflate, răvăşită: "M-am întâlnit cu poporul, pe trotuar, la Cotroceni. Sunt furioşi. Citez: «Nu te vrem! Du-te în Germania!» Prietenii din California sunt sideraţi. Cum e posibil?" (Va urma)

Mihai Dorin este istoric şi publicist