O poveste veche de când lumea

Dând o căutare pe net privitoare la temă, am şi găsit la un loc câteva din părerile bătrânilor despre tinerii de azi. La rubrica „Vocea străzii” de pe ziare.com („Ce părere aveţi despre adolescenţii din ziua de astăzi?”, 08.01.14), Ionela Samoilă a realizat mici interviuri lămuritoare, din care o să citez câteva dintre opiniile recurente conţinute în răspunsurile intervievaţilor vârstnici de pe stradă.

Vocea 1

„Sunt foarte recalcitranţi.”

„Adică se-njură, beau, se bat, fumează, fac tot ce nu este bun.”

În trecut, „adolescenţii erau altfel. Erau liniştiţi, îşi vedeau de şcoală. (…) Ăştia se duc în baruri.”

„O să fie vai de capul lui viitorul!”

Vocea 2

„Fac rele, strică! De exemplu, la mine-n bloc, strică yalele, fac mizerie, fumează, se strâng noaptea. Nu pot să doarmă vecinii că stau până dimineaţă.”

„Înainte erau mai respectuoşi, erau altfel, nu erau ca acuma. Acuma, chiar dacă au 24, 25 de ani şi ies din lift cu tine sau intră, da’ nici măcar «sărut-mâna» nu zice. Nu mai este ca înainte, să ştiţi!”

„Nu le place munca. Sunt certaţi cu munca, să ştiţi.”

Vocea 3

„Au o inteligenţă, dar nu şi-o folosesc. Adică nu discută probleme de literatură, nu discută probleme de viaţă, de bune maniere şi, în special, de caracter.”

Vocea 4

„Eram mai proşti. Sunt copii deştepţi.”

„Eu am 76 de ani. Faţă de când eram eu copil e diferenţă mare! S-au mai deşteptat şi ăia de la ţară. Sunt deştepţi, sunt vioi.” Dar…

„Dar prin anii ’60 – ’70, când eram cavaler, nu mă-nsurasem, dar eu nu mă aşezam pe scaun. Ieri mergeam cu tramvaiul şi au venit doi, s-au băgat aşa şi s-au învârtit, au dat peste oameni bătrâni.”

Vocea 5

„Sunt aşa de… Fără educaţie. Nu ştiu de ce, pentru că eu am fost profesoară 30 şi ceva de ani, dar n-am pomenit să treacă un tânăr să se uite aşa, să fumeze şi să arunce ţigara. Bine, sunt unii dintre ei «Jos pălăria», dar este procentajul prea mic.”

„În orice caz, nota este 5, aşa, cu indulgenţă.”

„Vor prea mult, sunt răsfăţaţi. Dacă a ajuns copilul să bată profesorul?”

Vocea 6

„Sunt mai liberi, consideră că e bine să trăieşti mai uşor, fără să munceşti prea mult şi că, de fapt, li se cuvine cam mult. Respectul faţă de semeni şi faţă de bătrâni e foarte mic. Mi s-a întâmplat mie de multe ori să fiu chiar jignit de copii dintr-ăştia de şcoală.”

„În condiţiile astea, viitorul nu prea îl văd bine, mai ales că e vorba de muncă. Şi nu se poate ajunge la niciun fel de rezultat dacă toată lumea fuge de muncă. De unde venituri, de unde bani?”

Dar de ce am căutat eu pe net păreri actuale despre tineri? Ei bine, pentru că într-o ediţie de sâmbătă a ziarului german din Bucureşti (Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, 16.07.16) am găsit adunate la un loc pe ultima pagină un grupaj de păreri „istorice”:

1. „Tineretul ăsta de azi este stricat din cale afară, este rău, lipsit de Dumnezeu şi leneş. N-o să mai fie niciodată precum tineretul de odinioară şi nu va reuşi nicicând să ne păstreze cultura.”

2. „Tineretul nu mai respectă bătrâneţea, arată conştient o înfăţişare neîngrijită, se gândeşte la răsturnare, nu arată dispoziţie de învăţare şi refuză valorile vechi.”

3. „Tineretul nostru este depravat şi indisciplinat. Oamenii tineri nu mai ascultă de părinţii lor. Sfârşitul lumii e aproape.”

4. „Nu mai am nici o speranţă pentru viitorul poporului nostru, dacă ar fi să depindă de tineretul nostru uşuratic de azi. Pentru că acest tineret este neîndoielnic insuportabil, fără scrupule şi impertinent. Pe când mai eram eu tânăr, am fost învăţaţi cu buna purtare şi cu respect pentru părinţi. Dar tineretul de azi vrea să ştie el totul mai bine.”

5. „Tineretul de azi iubeşte luxul, are maniere proaste şi dispreţuieşte autoritatea. Îşi contrazice părinţii, stă picior peste picior şi-şi tiranizează dascălii.”

6. „Nu mai am niciun fel de speranţă pentru viitorul ţării noastre, dacă-ntr-o zi tineretul de azi va da bărbaţii de mâine. Tineretul nostru este insuportabil, iresponsabil şi îngrozitor de privit.”

Ştiţi când s-au spus toate astea? 1. În Babilonia de acum 5000 de ani; 2. Într-un papirus egiptean; 3. Într-un text cuneiform din Ur, Caldea, pe la 2000 î.d.C.; 4. Hesiod, pe la 700 î.d.C.; 5. Socrate (470-399 î.d.C); 6. Aristotel (384-322 î.d.C.).

Ce-ar mai fi de spus? Poate doar atât: orice medalie are două feţe. Faţa frumoasă a tineretului de azi am văzut-o recent într-un articol dedicat admiterii la medicină, în care un tânăr absolvent de liceu e citat după cum urmează: „Rămân în ţară.” „Şi după ce termini facultatea?” „Păi da, după ce termin. Vreau să fac facultatea şi să profesez în România, cel mai probabil ortopedie. Dacă nu rămân eu să salvez ţara, atunci cine o mai salvează?” Ultima afirmaţie a dat şi titlul materialului din Adevărul de marţi (26.07.16).

Michael Astner este poet, traducător şi publicist