Caută 
6 MIN
Dacă prima perioadă a romantismului a adus în operă reafirmarea unor valori lirice reprezentative pentru şcoala componistică italiană, prin personalitatea lui Giuseppe Verdi (10 octombrie 1813, Le Roncole – 27 ianuarie 1901, Milano) teatrul muzical a ajuns la o culme de popularitate fără precedent. Preluând elemente ale tradiţiei operistice, Verdi se va afirma, prin complexul creaţiei sale, ca unul dintre cei mai caracteristici compozitori romantici.
Dacă la începutul carierei sale accentul se va pune pe suflul patriotic, mobilizator, al ideilor transmise prin intermediul teatrului, odată cu maturizarea componistică, acesta va ceda locul unei atitudini de largă generalizare a caracteristicilor definitorii pentru sensibilitatea poporului italian, în context universal. De la opera militantă şi până la crearea unui nou tip de dramă şi comedie muzicală, Verdi a parcurs evoluţia unui artist de neîntrecută forţă. Melodica sa, bazată pe fondul intonaţiilor cântecului popular, pe simetriile tipice canzonetei, se va ridica, treptat, la nivelul unei personale recreări în spirit italian, mereu convingătoare prin sinceritatea şi eficienţa expresiei. Fie că ne referim la primele opere sau la ultimele creaţii, la asimilarea unor ritmuri de dans contemporan sau la adoptarea unei tehnici leitmotivice personale, geniul verdian, deseori minimalizat din cauza accesibilităţii producţiei sale, domină epoca.
Căutând teme generoase, compozitorul s-a adresat cu precădere marelui fond al literaturii universale, de la Shakespeare ori Schiller, până la contemporanii săi, Hugo sau Alexandre Dumas-fiul. O vastă galerie de personaje, care aparţin celor mai diverse tipuri umane, ne oferă, în plin romantism, o adevărată frescă a problematicii istorice şi sociale, niciodată însă despărţite de sensilbilitatea marelui public. În cazul lui Verdi, accesibilitatea nu înseamnă concesie, ci adresare directă şi pasionantă, dorinţa de a se face înţeles, fără a renunţa la perfecţionarea exprimării artistice. Între prima sa lucrare cunoscută, Oberto, şi ultima, Falstaff, este cuprinsă aproape întreaga istorie a poporului italian, lupta sa pentru impunerea valorilor culturale şi spirituale justificând denumirea dată compozitorului de „l’italianissimo”.
Rigoletto, una dintre capodoperele lui Verdi, a avut premiera la Veneţia, în 1851 şi s-a bucurat de un succes răsunător. Din cauza tipului de cenzură specific epocii, libretul, bazat pe o piesă a lui Victor Hugo (Le roi s’ amuse / Regele se amuză), a trebuit supus unor revizuiri substanţiale, iar compozitorul a fost de mai multe ori pe punctul de a lăsa totul de izbelişte. În foarte scurt timp, opera a devenit un mare succes. Prin Rigoletto, Verdi dă viaţă imaginii sale originale despre conceptul de dramă muzicală, îmbrăcând forma unui amalgam de elemente eterogene, care surprind complexitatea social-culturală, apelând la un amestec eclectic de situaţii tragicomice. Rigoletto propune abordări muzicale variate, pornind de la cea specifică micilor grupuri de muzicanţi – precum în prima scenă sau „La donna e mobile” – la melodicitatea italiană – precum faimosul cvartet „Bella figlia dell’amore” -, traversând muzica de cameră – cum ar fi duetul dintre Rigoletto şi Sparafucile – şi până la declamato-uri puternic concise, regăsite în registrul superior adoptat de Rigoletto şi de Monterone. La Opera din Iaşi spectacolul ”Rigoletto”, de Giuseppe Verdi , a fost prezentat publicului pentru prima dată pe 18 mai 1958.
Renumitul regizor italian este absolvent al secţiei de Muzicologie a Universităţii La Sapienza Roma.Activitatea sa cuprinde studii de cercetare ale scrisorilor lui Giusppe Verdi şi Gioachino Rossini în cadrul Fundaţiei Gioachino Rossini (Pesaro) şi la Istituto Nazionale di Studi Verdiani (Parma). A publicat numeroase articole ştiinţifice despre opera italiană a secolului al XIX-lea. Din 1989 până în 1998 a fost critic muzical pentru R.A.I. (Radio 2, Radio 3) şi pentru cotidianul L’ Unità. Ca muzicolog, a lucrat pentru instituţii prestigioase precum Teatro San Carlo Napoli, Teatro dell’ Opera Roma, Academia Naţională Santa Cecilia din Roma, Teatro Comunale din Bologna, Teatro Massimo Bellini din Catania, Opera Festival Rossini, Opera Naţională din Londra. Din 1998 până în 2016 a fost Director şi Director artistic al Teatrului de Operă din Sassari (Sardinia), unde a produs mai mult de 100 de lucrări de operă, lansând cariera internaţională a multor artişti.
Dintre cele mai importante titluri de operă pe care le-a regizat atât în Italia cât şi în străinătate amintim: Moise în Egipt de G. Rossini (Teatro dell’ Opera din Roma, 2007), Clemenţa lui Tito de W. A. Mozart (Sassari – 2006, Stavanger, Norvegia – 2008), Luisa Miller de G. Verdi (Sassari – 2007), Noaptea unui neurastenic şi Cei doi timizi de Nino Rota (Lecce – 2007), Marino Faliero de G. Donizetti (Bergamo -2008), Lucia di Lammermoor de G. Donizetti (Debrecen – 2008, Budapesta – 2009), Don Giovanni de W. A. Mozart (Festivalul Viterbo – 2009), Polyeucte de G. Donizetti (Sassari, Bergamo – 2010), Falstaff de G. Verdi (Teatro Giovanni Pergolesi Jesi – 2013), Nunta lui Figaro de W. A. Mozart (Teatro Carlo Felice Genova – 2014), Bărbierul din Sevilla de G. Rossini (Universitatea Antonin, Beirut – 2014), Macbeth de G. Verdi (MOB, Skopje – 2015), Elisabeta, regina Angliei de G. Rossini (Sassari – 2015), Andrea Chénier de U. Giordano (Sassari – 2016, Teatro Petruzzelli Bari – 2018).
Din distribuţia celor două premiere fac parte solişti renumiţi din ţară şi de peste hotare.
Rigoletto – Sándor Balla (Opera Maghiară Cluj-Napoca) / Vasile Chişiu (Opera Naţională Bucureşti)
Ducele de Mantua – Alessandro Liberatore (Italia) / Ştefan von Korch
Gilda – Cristina Grigoraş / Laura Eftimie (Teatrul Naţional de Operă şi Balet ”Oleg Danovski” Constanţa)
Sparafucile – Teodor Busnea
Maddalena – Florentina Onică
Giovanna – Laura Scripcaru
Monterone – Daniel Mateianu
Marullo – Victor Zaharia
Borsa – Ovidiu Manolache
Ceprano – George Cojocariu
Contesa Ceprano – Ana Maria Donose
Pajul – Silviu Stratulat
Uşierul – Florin Roman
Alessandro Liberatore (Italia), elev al marelui Luciano Pavarotti, a debutat în 2002 alături de Luciano Pavarotti, într-un recital în Monte Carlo, iar în lunile următoare a interpretat rolul Rodolfo din Boema (regia: Luciano Pavarotti), pus în scenă în Valle dei Templi din Agrigento (Italia). Printre primele realizări menţionăm şi rolul Alfredo din Traviata, în Teatrele de Operă din Salerno, Sassari, Bolzano şi Madrid, regia: Franco Zeffirelli, Rodolfo din Boema, la Festivalul Grappa şi Bassano, la Teatrul São Carlos din Lisabona, Pinkerton din Madama Butterfly în Tokyo, Marco Aurelio din Cleopatra de Lauro Rossi la Arena Sferisterio din Macerata.
Printre angajamentele sezoanelor trecute se numără: Ducele de Mantua (Rigoletto) în Palermo, Macduff (Macbeth) în Sassari, Un cântăreţ italian (Cavalerul rozelor) în Barcelona, Rodolfo (Boema) pe scenele din Dublin şi Belfast, Arvino (I lombardi alla prima Crociata) la Festivalul Sferisterio di Macerata, Arbace (Idomeneo) la Săptămânile Muzicale din Stresa. Recent, a interpretat Rodolfo (Boema) în Hong Kong şi Alfredo (Traviata) la Teatrul Verdi din Trieste şi Karlsruhe, Un cântăreţitalian (Cavalerul rozelor) la Teatrul Real din Madrid, Cassio (Otello) cu Filarmonica BBC la Manchester şi a jucat în Lucia di Lammermoor la Săptămânile Muzicale din Stresa şi Rovigo şi la Teatrul Massimo Bellini din Catania, Madama Butterfly în Seul, Traviata în Rouen.
Dirijor – Ciprian Teodoraşcu.
Scenografia – Mauro Tinti (Italia)
Light Design – Fabio Rossi (Italia)
Asistenţi regie – Cristi Avram, Eduard Sveatchevici
Asistent costume – Rodica Eşanu
Regia de scenă – Alin Neştian, Claudiu Aghiculesei, Alexandru Constantin
Pregătire muzicală – Adina Alupei, Simona Gâdei, Mădălina Pancu
Sufleor – Emil Ambrosă
Asistenţi coregrafie – Sergiu Cotorobai, Dorina Cotorobai
Îți recomandăm
