Opriţi băieţii deştepţi din Sănătate!

Sistemul de sănătate a ajuns el însuşi în situaţia de a fi pacient. Dacă ne raportăm numai la ultimele două decenii vedem că de la Revoluţie încoace a ajuns constant în stare gravă la terapie intensivă. Nici una dintre reformele promovate nu a reuşit să îl pună pe picioare, ce să mai spunem să îl facă funcţional. În sistemul nostru sanitar, fie el privat sau de stat, găsim doar oaze, ici colo lucrurile funcţionează aşa cum trebuie, oamenii îşi fac treaba, iar pacienţii beneficiază de pachete decente de servicii medicale. Acolo, oamenii au reuşit să pună maşinăria pe roţi, nu ministerul, nu politicienii, nu funcţionarii, ci persoanele care s-au aflat în fruntea unităţilor respective.

Una din cauzele des invocate pentru această stare de fapt este lipsa cronică a finanţării. Este, credem, cea mai evidentă dintre ele, este o cauză mare, ce creează efecte sistemice. De exemplu, bugetul Casei Naţionale de Sănătate pe 2014 este undeva la 4,8 miliarde de euro. Raportat la totalul populaţiei înseamnă aproximativ 250 de euro pe cap de persoană. Din aceşti bani trebuie plătiţi medicii, tratamentele şi asigurată şi funcţionarea spitalelor. Este într-adevăr foarte puţin, dar aici trebuie să ne raportăm şi la starea economică a ţării, nu vom putea să cheltuim mai mult fără să ne împrumutăm sau să primim donaţii – ultima variantă fiind luată în calcul doar de dragul argumentaţiei, valoarea practică fiind nulă. 

Pornind de la aspectele de mai sus, nu putem să nu ne întrebăm ce este de făcut să ne descurcăm totuşi mai bine cu banii care sunt, dacă realist vorbim, pe termen scurt, nu avem cum să-i înmulţim? Una dintre soluţii ar fi administrarea cât mai eficientă. Chiar dacă sumele colectate sunt puţine, cazuri de licitaţii dubioase sau de decontări ciudate, la limita legii, sunt prezente la tot pasul. Ultimul scandal în care este implicată o entitate din cadrul sistemului de sănătate din judeţ este decontarea de servicii medicale la mai mult de o mie de ieşeni care la data tratamentului erau deja morţi. Suma aruncată pe geam direct în buzunarul unor băieţi deştepţi este de un milion de euro. Nu este mult, raportat la bugetul total, este însă numai unul dintre cazurile scoase la iveală de instituţiile de control ale statului. Majoritatea rămân însă ascunse de ochii publicului, fie că nu sunt descoperite (cele mai puţine), fie se ştie de ele, dar sunt scoase la lumină numai în cazuri speciale, când cel incriminat încurcă iţele politice şi nu se comportă aşa cum îi cer şefii sau interesul de gaşcă. Şefii de la Casa Judeţeană de Sănătate au avut o explicaţie halucinantă: au spus că descoperirea Camerei de Conturi nu este una relevantă fiindcă se datorează faptului că bazele de date nu sunt actualizate. Aici trebuie menţionat că pe sistemul informatic al instituţiei s-au dat sume colosale de ordinul zecilor de milioane de euro.

Până la urmă cazul de la Iaşi, care cu siguranţă nu este unic la nivel naţional, arată cât de putred este sistemul şi cât de bolnav pacientul. După ce sumele colectate la Sănătate sunt mici în comparaţie cu nevoile reale ale populaţiei, ele mai sunt şi administrate prost. Peste tot în lume putem întâlni cazuri de corupţie, ele nu vor putea fi eradicate total, însă la noi parcă sunt mai evidente şi mai numeroase ca în majoritatea statelor civilizate. Şi implicaţiile acestei stări sunt însă mult mai profunde şi cu bătaie pe termen lung. Persoanele cu bani din ţară aleg deja să se trateze şi implicit să plătească spitalelor din ţări cu ceva mai mare grijă pentru sănătatea populaţiei. În acest caz, românii cu stare caută căi legale sau mai puţin legale să nu achite taxele ce se cuvin la Sănătate, ei merg pe principiul: “dacă tot nu beneficiez de servicii aici, de ce să mai plătesc?”. Şi din acest cerc este greu de ieşit, este aproape imposibil: fără investiţii nu se pot crea servicii decende, fără servicii decente nu sunt clienţi şi implicit nu se întorc bani înapoi în sistem.

Soluţiile la această problemă nu sunt multe şi nici uşoare. Ele cer timp şi răbdare. Ca să ajungem la un PIB consistent, care să ne permită prevalarea unor sume mulţumitoare de bani pentru Sănătate, avem nevoie de cel puţin un deceniu de creştere economică susţinută neîntreruptă. De aceea pe termen scurt este nevoie de ordine, de atenţie, de grijă şi chibzuinţă în cheltuirea banului public. Este nevoie şi de inspectori atenţi şi responsabili care să depisteze în timp util cazurile de risipă şi furt. Însă, mai presus de toate, avem nevoie de o Justiţie independentă care să funcţioneze fără sincope. Avem nevoie de procurori vigilenţi şi judecători verticali, care să le dea peste mână băieţilor deştepţi ori de câte ori încep să roiască pe lângă sacul de bani.