Parcări şi parcări

luni, 02 februarie 2015, 02:50
1 MIN
 Parcări şi parcări

Am tot amânat să scriu despre parcarea subterană pe care Primăria Iaşi vrea s-o construiască în faţa Teatrului Naţional, proiect care presupune raderea singurului parc rămas în centrul urbei, adică a 1,2 hectare de parc cu peste 250 de copaci.

Iată ce declaraţie scandaloasă am putut citi în Adevărul într-un articol prilejuit de faptul că Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi a dat la începutul anului definitiv un aviz favorabil proiectului aberant al primarului Gheorghe Nichita: „Documentaţia tehnică depusă la acest proiect, cu care stăm în dezbatere publică de doi ani, este legală. Mulţi dintre contestatari fac asta doar pentru notorietate, pentru nişte copaci care oricum dispar pe cale naturală în zece ani, deoarece vegetaţia urbană nu rezistă mult. Ar putea să susţină un proiect de înlocuire a lor"! („Cum aprobă APM planul Primăriei Iaşi de a tăia ultimii 250 de copaci în centrul oraşului", 12.01.2015). Cine credeţi că este autorul acestei declaraţii de-o nonşalanţă iresponsabilă marca Victor Ponta? Bogdan Davideanu, însuşi directorul APM Iaşi!

Trecând peste remarca batjocoritoare cu privire la contestatarii care contestă proiectul „doar pentru notorietate", îţi sare-n ochi şi-ţi zgârie bunul simţ faptul că şeful unei instituţii care se numeşte Agenţia pentru Protecţia Mediului pur şi simplu aberează pe un subiect (mediul natural) pe care ar trebui nu doar să-l stăpânească (prin cunoaştere), ci şi să-l respecte (prin protejarea lui): mai întâi, tov. Davideanu emite o gogomănie afirmând la grămadă despre copacii din parcul cu pricina cum că „oricum dispar pe cale naturală în zece ani", apoi motivează gogomănia cu o a doua, ce-i drept, mai mică: „deoarece vegetaţia urbană nu rezistă mult"!

De acord, se prea poate ca „vegetaţia urbană" să reziste mai puţin decât cea extra-urbană/ rurală, dar dacă acest „mai puţin" devine „nu rezistă mult", ştiţi cine-s de vină? Oameni precum tov. Davideanu, în frunte cu primarul Iaşului, care primar deja şi-a dovedit dispreţul pentru natură atunci când a dispus mai întâi „toaletarea" teilor de pe Ştefan cel Mare, apoi tăierea lor, totul pentru a-i înlocui cu nişte pricăjiţi salcâmi japonezi care nici umbră nu fac, nici cine ştie ce aer curat nu aduc (comparativ cu teii, lăsând deoparte valenţa culturală pentru urbe a acestora din urmă)!

Dar să revenim la tov. Davideanu: dincolo de faptul că pentru dânsul ceea ce spun nişte experţi independenţi într-un studiu de impact (cum că cei peste 250 de arbori sunt în majoritatea lor foarte tineri şi că 88% dintre ei sunt într-o stare fitosanitară bună şi foarte bună – vezi aici date suplimentare detaliate: http://www.romaniacurata.ro/wp-content/uploads/2015/01/Expertiza-Independenta-v.-1.1.-Scuar-Teatru-National.pdf – deci care dispariţie pe cale naturală în zece ani??), nu valorează nici doi bani, „domnia" sa pare a confunda Agenţie pentru Protecţie Mediului (înconjurător, a naturii) cu o Agenţie pentru Protecţia Mediului de Afaceri Pesediste! Proiecte şi afaceri care, până una alta, au adus urbei mocirlă cam peste tot toamna şi iarna şi praf peste praf primăvara şi vara, concluzia trăgând-o vineri şi Mihai Chiper („O strategie de scoatere a mâlului din Iaşi"): „În tot acest mâl stăpânitor, Primăria continuă planurile utopice pentru obţinerea statutului de Capitală Culturală Europeană. (…) Deocamdată, singurul lucru care se poate organiza cu succes garantat este un campionat european de lupte în noroi, de snowboard pe mâzgă şi skijet pe bălţi".

Dincolo de afirmaţiile aberante ale unui şefuleţ după chipul şi asemănarea pesedistului marca Victor Ponta, dincolo de studii de impact (cu concluzia netă că proiectul va avea un impact negativ major), dincolo de tot dispreţul faţă de oraş şi locuitorii săi deopotrivă, stau şi mă-ntreb dacă primarul Gheorghe Nichita mai vrea să câştige alegerile de anul viitor – pare-se că nu. Caz în care proiectul parcării subterane miroase a unul din ultimele tunuri (că doar n-o fi chiar ultimul)! Dacă nu-i aşa, să ne-o demonstreze acceptând următoarea soluţie „solomonică": să amâne proiectul pentru zece ani, iar dacă în zece ani arborii parcului „dispar pe cale naturală", fie, să realizeze proiectul. Dacă va mai fi primar…

Până atunci, ce-ar fi să se apuce serios de treabă şi să facă un proiect de anvergură cu atât de necesarele parcări prin cartierele târgului? Locuri s-ar găsi – iată o fotografie de săptămâna trecută cu unul dintre ele în cartierul Mircea: amenajând pe spaţiul în cauză nişte locuri de parcare, ar beneficia atât proprietarii de maşini, cât şi străzile Iaşului, căci automobilele n-ar mai azvârli noroaiele din poză prin urbe.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist 

Comentarii