Pentru fanii politicienilor din România

Nu postacilor le sunt adresate aşadar aceste rânduri, ci susţinătorilor voluntari ai unui politician sau ai unui partid.

Iar acum că lucrurile sunt clare, pot să încep. Campania electorală tocmai s-a terminat, mâine vom vota. Dar, pe tot parcursul campaniei, am fost şocat să văd cum numeroşi susţinători ai diferiţilor candidaţi – şi în primul tur, şi în cel de-al doilea – n-au făcut altceva decât să alunge potenţiali alegători ai respectivilor candidaţi. Rândurile de faţă sunt scrise sub impresia interacţiunii cu un număr neplăcut de mare de astfel de susţinători – şi în speranţa că, poate, în campania electorală din 2016, lucrurile vor sta altfel.

În 2007 şi 2008, cei mai activi voluntari din echipa lui Barack Obama erau chemaţi constant la training. Training de comunicare, printre altele. De ce? Simplu: ca să nu facă niciuna din greşelile pe care le faceţi voi. Şi pentru că faceţi atât de multe greşeli grosolane, m-am gândit să vă explic aici chestiunile elementare.

1. Scopul fundamental al unui voluntar e să interacţioneze cu cât mai mulţi oameni pe care să nu-i antagonizeze. Mai spun o dată: scopul fundamental al unui fan e să nu-i antagonizeze pe cei cu care interacţionează.

Scopul secundar – repet: secundar – e să-i convingă pe respectivii să voteze cu candidatul susţinut/ promovat de fan.

Ceea ce vindeţi voi nu e niciodată candidatul, ci starea de bine pe care cineva o resimte discutând cu voi despre candidatul vostru.

Oamenilor le place să se simtă bine, confortabil, relaxaţi – şi se întorc întotdeauna, în mod spontan, acolo unde se simt bine. Dacă îi antagonizaţi, vor pleca. Şi antagonismul pe care îl resimt cu privire la voi îl vor transfera automat, în mod natural, asupra candidatului vostru.

În politică, „clientul nostru, stăpânul nostru” rămâne o butadă la fel de importantă ca în comerţ. Asta nu înseamnă că trebuie să fiţi de acord cu tot ce spune convorbitorul vostru – ci doar că nu trebuie să vă crispaţi când vă e criticat candidatul. Puteţi răspunde relaxat la critici, astfel încât cel care le face să nu se simtă respins – şi astfel să nu ajungă să vă respingă.

Scopul vostru nu este să aveţi dreptate şi să câştigaţi cu orice preţ o dispută – ci să câştigaţi un alegător pentru candidatul vostru. Dacă nu sunteţi în stare, dacă simţiţi că pentru voi e mai important să aveţi dreptate decât să aduceţi un vot, spuneţi asta cinstit – şi retrageţi-vă din campanie. Încercaţi să nu interacţionaţi cu nimeni. Altfel, faceţi mai mult rău decât bine candidatului pe care îl susţineţi.

În campania electorală, ca şi în comerţ, un „client” nemulţumit provoacă mai multe pagube decât 100 de clienţi mulţumiţi.

Aşa că niciodată, sub nicio formă nu vă antagonizaţi convorbitorul. În clipa în care o faceţi, candidatul vostru a pierdut automat minim 10 voturi. Exclusiv din cauza voastră.

2. Pe lângă starea de bine, al doilea lucru fundamental pe care îl vindeţi e încrederea. Nu încrederea în candidatul vostru, ci încrederea în onestitatea voastră.

Nimeni nu-şi cumpără un calculator bazându-se pe ce-i spune o domnişoară într-o reclamă la tele-shopping, pentru că ştie că respectiva domnişoară e plătită să mintă. Poate să-şi cumpere o tigaie sau o răzătoare, pentru că în cazurile astea minciuna e mai degrabă irelevantă – dar nu-şi va cumpăra în felul ăsta un calculator. Iar un viitor demnitar e mai importat decât un calculator, aşa că nu merge cu tele-shopping.

Dacă vreţi să vindeţi un candidat, fiţi oneşti: recunoaşteţi-i inclusiv limitele. Daţi manualul de utilizare: la ce e bun şi la ce nu e bun. Asta înseamnă că uneori va trebui să-i spuneţi celuilalt „E foarte mişto ce crezi, şi ştii că eu îl/ o prefer pe X, dar cred că, dacă nu te răzgândeşti, candidatul Y e mai potrivit pentru tine. E ok, ţi-l recomand cu plăcere, şi mie îmi face o impresie bună.”

Ştiu, e contraintuitiv ce spun: dacă faceţi asta, pierdeţi un vot. Dar câştigaţi încrederea celui care nu va vota cu candidatul vostru – iar asta vă poate aduce 10 voturi chiar de la persoana respectivă. Care va continua să discute relaxat cu voi, şi care va căuta oameni compatibili cu candidatul vostru – pe care îi va trimite la voi, pentru că deja vă consideră o persoană de încredere.

Sacrifici un om ca să câştigi 10 – şi păstrezi şansa ca şi omul ăla să se răzgândească şi până la urmă tot cu candidatul tău să voteze, doar pentru că are încredere în tine.

Dar asta se poate doar dacă eşti perfect onest. Cea mai mică minciună propagandistică duce la pierderea încrederii – cu efecte la fel de grave cum sunt cele provocate de antagonizare.

3. Bun, astea sunt regulile de bază. Restul e training. Spor la treabă! Ne revedem în 2016.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist