Caută 
1 MIN
Change.org ar putea fi o bună lecţie şi pentru România
Petiţiile online au devenit populare şi în România, în primul rând pentru susţinerea unor cauze umanitare (de genul ajutaţi un copil bolnav) sau pentru susţinerea unor principii morale (de genul spune nu discriminării romilor). Însă nu ştiu în câte cazuri social media a fost folosită în România pentru a cere Ministerului Sănătăţii, sau altor instituţii guvernamentale să adopte reforme sau alte măsuri de interes public imediat care să ducă la schimbări concrete. La conferinţa de inovare pentru sănătatea globală organizată de Yale University la mijlocul lunii aprilie, unul din managerii de la www.change.org, cunoscutul website de petiţii online, a ţinut un workshop impresionant despre puterea pe care o are narativul online în mobilizarea socială, în activitatea de lobby şi de advocacy pentru domeniul sănătăţii globale. Succesul colosal înregistrat de change.org în soluţionarea multora din petiţiile pe care le-a iniţiat consacra social media drept o metodă la îndemână, ieftină şi de mare impact în impunerea cererii ca pe un factor de presiune pentru schimbarea ofertei venite din partea guvernelor sau a pieţelor de orice fel, deci şi pentru găsirea de soluţii relevante la nivelul sistemului sănătăţii globale. Fie că e vorba de politicile tutunului, vaccinărilor, alcoolului, obezităţii etc, fie că e vorba de pedepsirea unor acte de corupţie care compromit implementarea de politici, petiţiile online pot înlocui printr-un click munca efectuată de sute de oameni în săptămâni sau luni, în cadrul campaniilor de strângere de semnături sau al manifestaţiilor şi mitingurilor. Prin caracterul său de forţă tăcută şi vulcanică deopotrivă, social media schimbă radical dialogul în spaţiul public, cât şi conţinutul conceptului de societate civilă, mutând accentul participării sociale, activismului, voluntariatului, de pe prezenţa fizică pe aceea virtuală, mai puţin vulnerabilă factorilor externi şi care poate genera rezultate mult mai bune la costuri mult mai mici.
Change.org a luat startul acum patru ani cu patru angajaţi tineri şi entuziaşti, dornici să folosească ideea de reţele de socializare pentru a obţine impact social. Băieţii au plecat la drum cu un concept neclar şi încă nu ştiau pe ce drum vor merge. Explorau posibilităţi pentru viitor. Răspunsul l-au găsit după prima victorie, cu totul neaşteptată, a unui email în care cereau autorităţilor să facă justiţie într-un caz de viol. Mii, zeci de mii de oameni au răspuns cu empatie în câteva zile, susţinând demersul. Change.org a devenit un agent de schimbare socială la nivel local, naţional, mondial. Acum organizaţia are 180 de angajaţi în headquarter, precum şi reprezentanţe în multe ţări de pe glob. În SUA, organizaţia change.org a fost contractată de Casa Albă pentru a crea şi gestiona website-ul „We, the People: Your Voice în Our Government” (Noi, poporul. Vocea ta, în guvernul nostru), care are ca scop întreţinerea unui dialog social activ pentru reformele preşedintelui Obama. După un prim mandat dificil şi lipsit de rezultatele aşteptate în implementarea programului de reformă, preşedintele a învăţat că social media este motorul care poate anihila opoziţia politică ce nu îşi are suportul în mase, ci doar în ambiţii politicianiste. Aşadar, poporul e invitat să semneze petiţii online pe temele respinse de opoziţia republicană, precum reforma din domeniul sanitar, politica armelor, drepturile minorităţilor sexuale etc. O bună lecţie ar putea fi aceasta şi pentru România, nu credeţi?
În orice caz, nu orice petiţie şi nu orice cauză obţine impact social. Cine vizitează situl change.org va observa că cele mai populare teme abordate de petiţii privesc drepturile individuale, justiţie socială şi economică, sănătate, educaţie, criminalitate, protecţia animalelor. Una din petiţiile cele mai de succes în domeniul sănătăţii publice din SUA, de exemplu, a fost intitulată „opriţi noroiul roz în fast-foodurile din şcoli”. Petiţia adresată Departamentului American al Agriculturii a strâns aproximativ 260.000 de semnături şi a rezultat în restricţionarea „noroiului roz” de pe piaţa cărnii, adică a acelei cărni de vită foarte ieftine, folosite în hambugeri, care provine din zonele exterioare ale carcasei toracice, fiind mult mai expusă contactului cu pielea, deci contaminării cu periculoşi agenţi patogeni, incluzând bacteria E Coli, generatoare de infecţii fatale la om. Cu altă ocazie, ca urmare a unei petiţii cu peste 100.000 de adeziuni, ancheta într-un caz nerezolvat de viol a fost redeschisă. Iar Curtea de Justiţie din Africa de Sud a reconsiderat decizia într-un caz de viol asupra unei femei lesbiene, ca urmare a petiţiei lansate de change.org acum câţiva ani. Însă multe alte petiţii lansate pe teme similare, care incriminează aşa numitul fenomen al „violului corectiv” asupra lesbienelor, în scopul corectării orientării lor sexuale, nu au avut acelaşi impact şi nu au generat schimbări. Tot aşa cum, în ciuda celor 50.000 de semnături la petiţia lansată de o femeie diagnosticată cu cancer pentru eliminarea din coca-cola a substanţei ignifuge BVO, interzise de altfel în Europa şi Japonia, nu a dus la nimic concret. 89.000 de oameni au răspuns unei foarte emoţionante petiţii împotriva cruzimii companiei Walmart faţă de porcii de carne (Walmart este renumit ca unul dintre cei mai ieftini comercianţi de pe piaţa americană, care şi-a extins afacerea şi la nivelul ciclului de producţie). Imagini impresionate cu animale însărcinate, încorsetate în cuşti de fier cu puţin mai mari decât trupurile lor, în care nu se pot odihni sau mişca însoţesc memoriul. Şi, totuşi, Walmart nu şi-a îmbunătăţit politica asupra carnivorelor. 150.000 de oameni au semnat petiţia care cere companiei Samsung să renunţe la munca ieftină a copiilor chinezi, care muncesc câte 11 ore pe zi pentru a-şi întreţine părinţii şi familiile, însă compania nu a reacţionat. La fel cum, fără impact sunt zeci de petiţii despre încălcarea drepturilor individuale în Iran, Afganistan, Siria etc.
Mai multe concluzii se desprind de aici. În primul rând, social media are impact mult mai mare în societăţile democratice, unde guvernele răspund la presiunea societăţii civile. Social media nu are acelaşi impact în state cu democraţii fragile sau cu regimuri dictatoriale, unde societatea civilă e fragilă la rândul său. Reţelele de socializare, media sociale, nu pot înlocui societatea civilă, ci îi pot consolida eficacitatea şi grăbi impactul. O altă concluzie este că autorităţile guvernamentale sunt mult mai responsabile şi mai receptive la cererea opiniei publice decât coloşii comerciali, ceea ce sugerează că petiţiile nu trebuie adresate acestora din urmă, ci mai degrabă tot autorităţilor, să intervină cu reglementări mult mai dure ale pieţei, pentru a preveni astfel efecte negative precum comercializarea de substanţe toxice, exploatarea copiilor şi multe altele. Exemplele de pe change.org mai arată că pentru a avea efect, o petiţie trebuie să respecte câteva reguli esenţiale, multe din ele asemănătoare celor jurnalistice, dar şi regulilor unei propuneri de politică publică de succes: să aibă o ţintă clară, un mesaj simplu, să se bazeze pe dovezi verificabile pentru a avea credibilitate, nu în ultimul rând să prezinte oportunitate, o anumită stare de urgenţă, de sensibilitate la factorul timp. „Make it dirty”, a fost sfatul managerului de la change.org, în sensul de a prezenta situaţia dorită pentru schimbare cât mai „urât” posibil, în limitele adevărului şi al eticii profesionale, fireşte (îndepărtarea de adevăr i-ar distruge credibilitatea). Cei care vor avea curiozitatea de a intra pe change.org vor înţelege diferenţa dintre o petiţie de succes şi una sortită eşecului. Referindu-ne strict la conţinut, unele dintre ele sunt remarcabile propuneri de politici publice, impecabil documentate şi redactate, cu mult mai bune decât ceea ce găsim pe siturile ministerelor noastre publice unde lipsa de profesionalism a celor instalaţi pe criterii politice transpiră puternic în fraze lipsite de orice noimă şi soluţii lipsite de orice bun simţ.
Îți recomandăm
