Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Picături de noiembrie

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Strada noastră va fi asfaltată. Se lucrează la pregătirea terenului pentru asfaltare. Desigur, şi alegerile apropiate joacă un rol aici. Important însă este că se asfaltează. Mă gândeam că în cei 26 ani s-au făcut multe pe strada mea. S-a tras linie telefonică (tatăl meu făcuse cerere la primărie acu vreo 50 de ani), s-a tras gaz metan (a costat mult, am dat toţi banii de la bursa Soros pentru asta - sunt şi eu omul lui Soros, oameni buni), avem apă curentă tot din anii ăştia, canalizare (trebuie făcută doar racordarea la case). Spun astea pentru aşa-zişii „nostalgici”.

O să spuneţi că sunt un „ciudat”, dar mie-mi place mirosul de lumânare când se stinge, adică de ceară topită şi fum. E o adevărată aromă. Are aroma de pomenire, îmi spune cineva. Sigur, i-am răspuns, şi mirosurile noastre sunt culturale. Şi m-am bucurat să întâlnesc în Rădăcina de bucsau, romanul lui Ovidiu Nimigean, o scenă unde se pomeneşte de cam aşa ceva. În final personajul mama spune că, sigur, tot aerul curat e mai bun. Fireşte, dar aroma rămâne. 

M. se apucă să-l toarne pe prozatorul S., că e aşa, că e pe dincolo, vorba oşteanului valah din hronicul lui Teofilact: torna, torna, frate. Astea-s primele cuvinte româneşti atestate, zic istoricii. Şi de atunci se tot toarnă, toarnă, românaşii, în prostie. 

Noi, românii, suntem un popor de îmbălsămători. „Noi suntem români! Noi suntem îmbălsămători!” ar trebuie să cânte ţanţoş Sava Negrean-Brudaşcu,Veta Biriş şi alţi interpreţi naţionali. Ştim să ungem, domnule: luuung, subtil şi durabil. Vopseaua Dulux şi supozitorul Dulcolax sunt specialităţile noastre. Să nu uităm nici vaselina pentru uns în c. Ne place activitatea asta voluptoasă şi folositoare. Secretul este să ungi cât trebuie şi unde trebuie. Lubrifierea se recomandă pentru înmuierea celor mai frigide autorităţi, este mama înţelepciunii, mater studiorum est, cum ne învaţă latinul, mama mă-sii, adică! 

Oare cum s-ar desfăşura o periniţă între babe şi transsexuali? 

Merfu e de fapt alcoolic şi merge periodic la dezalcoolizare. Circulă o întâmplare prin oraş despre el. Acolo, la dezalcoolizare, stai o săptămână-două, iei nişte medicamente, faci tratament de terapie intensivă, mănânci, bei, dar numai răcoritoare, şi te întorci acasă vindecat. Bun, după un timp te apuci iar de băut cam cât au băgat securiştii în Labiş, dacă mă înţelegi. Şi iar intri la cură. Unii fac asta ani în şir, până ajung la cimitir, conduşi de popă desigur. Îl trimite nevasta, femeie cu simţul răspunderii, pe Merfu la cură. Dar cum să stai, dom'le, două săptămâni fără să bei nici un strop? îşi zice Merfu. Fiindcă, odată intrat acolo, nu mai ieşi două săptămâni. Şi Merfu, băiat isteţ, îşi burduşeşte o coşcogea geanta cu tării una şi una.

Buuun! Se duce Merfu în prima zi, seara cască ochii la televizor, la meci, pe urmă se duce la culcare. În dormitor îşi pune pijamaua, deschide gentoiul cu tării, alege o sticloanţă şi bea un păhărel. Pe urmă mai dă unul pe şoseaua gâtului, cum zice nea Gică (Petrescu). Pe urmă al treilea, al patrulea, până goleşte sticla. După aia mai ia o metamfetamină, dar nu mai apucă s-o golească şi adoarme. După o vreme se scoală buimac, având conştiinţa că trebuie să meargă la servici (lucrează ca brancardier la un spital). Scoate pijamaua, dar - minunăţie - nu găseşte hainele, nici geanta. Hai să le caute în camera alăturată. Deschide uşa, iese afară cum l-a făcut mă-sa. Măi să fie, nu recunoaşte deloc locurile. Dă să se întoarcă, dar nu mai găseşte uşa. Încearcă una - încuiată. A doua - tot aşa. Zbiară unul la el: „Du-te, bă, şi te culcă”. Uşor de zis, dar unde-i dormitorul? Merfu însă nu se lasă: ia toate uşile la rând, erau o grămadă de uşi pe acolo. În fine, dă peste una neîncuiată. Intră, întuneric beznă. Ştie că trebuie să se culce. Nimereşte patul pe dibuite, ridică pătura, se bagă sub ea şi dă să mâne porcii la jir. Dar o voce feminină întreabă: „Cine-i acolo?” „Păi, cine să fie, eu, Merfu”. Pe urmă trage un căscat şi adoarme tun. Femeia începe să ţipe. Merfu - nimic. Femeia ţipă, uşi trântite, tămbălău mare. Femeia a trebuit să se ducă în altă parte să se culce, fiindcă pe Merfu puteai tăia lemne. 

A doua zi, directorul stabilimentul îl cheamă la el: „Bine, mă, boule, tocmai în cameră la doamna Spiridon te-ai găsit să te culci? Păi tu ştii că asta-i salteaua săptămânală a lu' domn Popinceanu, şeful de la liberali, nenorocitule?” (numele sunt fictive, dar întâmplarea e reală).   

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri