Pictorul Nicolae Tonitza la Iaşi

Inclusă în cadrul manifestărilor prilejuite de „Noaptea Europeană a Muzeelor", expoziţia „Nicolae Tonitza (1886 – 1940). Pictură şi grafică", deschisă la Muzeul Unirii şi expusă publicului în perioada 15 mai – 28 iunie 2015, stă sub egida Muzeului de Artă din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova" Iaşi, al Asociaţiei Absolvenţilor Universităţii de Arte „George Enescu" Iaşi şi al Facultăţii de Arte Vizuale şi Design din cadrul aceleiaşi universităţi.

Expoziţia, care marchează împlinirea a 75 de ani de la moartea marelui pictor, este organizată în contextul celei de-a doua ediţii a manifestărilor desfăşurate sub genericul „Artişti absolvenţi la Iaşi", fiind, de fapt, manifestarea care deschide acest proiect pe anul 2015, un proiect coordonat de lector univ. dr. Cristian Ungureanu de la Universitatea de Arte „George Enescu" Iaşi. Pe simezele de la Muzeul Unirii se regăsesc 20 de lucrări de pictură (naturi statice, portrete, nuduri,  peisaje) şi 4 de grafică semnate Nicolae Tonitza, care fac parte din patrimoniul Muzeului de Artă din Iaşi, fiind prezentate după mulţi ani publicului iubitor de artă. Portretist remarcabil, Tonitza a zugrăvit chipuri de copii, surprinzând gingăşia şi inocenţa acestora, dar şi portrete feminine renumite pentru expresivitatea lor. Peisajele sale au fost, de asemenea, foarte apreciate pentru cromatica lor deosebit de inspirată, reuşind să surprindăatmosfera locurilor reprezentate.

Vernisajul a avut loc vineri, 15 mai 2015, la Muzeul Unirii, expoziţia fiind prezentată de criticul de artă profesor univ. dr. Petru Bejan, curator al acesteia fiind Valentina Druţu, şef al Muzeului de Artă. Remarcabilul eveniment cultural pentru urbea noastră este inclus în programul Festivalului Internaţional al Educaţiei, ediţia a III-a.

NicolaeTonitza şi-a început pregătirea artistică la Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi – de la întemeierea căreia se împlinesc anul acesta 155 de ani – şi a continuat-o la Munchen şi la Paris. Solida sa pregătire artistică nu l-a împiedicat să afirme la un moment dat că "tot ceea ce ştiu, de la Grigorescu şi din muzee am învăţat". Opera plastică a lui Tonitza a cunoscut mai multe faze. Pictorul, fiind şi un admirator al lui Luchian, a adoptat stilul acestuia, dar s-a remarcat şi prin influenţe primite dinspre pictura modernă, cu accente decorative, creându-şi propriul său stil. Începutul său în pictură are o tentă expresionistă, cu accente narative, pusă în evidenţă mai ales în desene şi coincide cu experienţa personală dramatică a celor doi ani de prizonierat şi de internare în lagăr, între 1916-1918, din Bulgaria. În operele de maturitate se distinge ancorarea spaţiului pictural într-o construcţie de inspiraţie cezanniană, cu o cromatică intensă. Tonitza are o operă vastă compusă din peisaje, portrete, naturi moarte, interioare, nuduri. "Peisajele sale exprimă o febrilă bucurie a luminii, pe care pictorul o regăseşte nu numai în priveliştile sudului dobrogean, el investeşte colţurile de periferie urbană cu un lirism plin de culoare", afirmă exegetul Vasile Drăguţ.

Nicolae Tonitza a fost un artist liric, sensibil, rafinat, format sub influenţa lui Ştefan Luchian, utilizând tonuri calde şi strălucitoare, armonii cromatice învăluitoare din care lumina şi sentimentul iradiază împreună. Peisajele "Moară veche" şi „Case la Balcic", prezente în expoziţie, se disting prin frumuseţe cromatică, prin sensibile variaţii de griuri, organizate pe suprafeţe geometrice succesive, pictorul fiind considerat unul dintre cei mai mari colorişti ai artei plastice româneşti. Tonitza a practicat peisajul începând, mai ales, cu 1933, când a descoperit frumoasa aşezare de la Balcic. În lucrarea „Case la Balcic" artistul prezintă un peisaj din colonia artiştilor de la Balcic, surprins într-o atmosferă pauperă. Casele sărăcăcioase, cu o arhitectură bizară, se integrează peisajului arid redat în diverse tonalităţi de griuri colorate.

Balcicul este un motiv prevalent al epocii, de care s-au simţit atraşi mulţi artişti români, printre care şi cei care au format "Grupul celor patru": Nicolae Tonitza (1886-1940), Francisc Şirato (1881-1953), Ştefan Dimitrescu (1886-1933), la care se adaugă iniţiatorul grupului – sculptorul Oscar Han (1891-1976).

Remarcăm şi faptul că Tonitza a pictat, alături de studenţii săi, printre care viitorii remarcabili artişti Corneliu Baba, Petre Hârtopeanu, Călin Alupi, schitul Durău din judeţul Neamţ.

Dintre lucrările expuse mai menţionăm: "Crizanteme galbene", "Chipuri tătăreşti", "Cap de fetiţă", "Prizonieri", "Irişi", precum şi lucrarea grafică ce evocă oraşul natal, "Mahalaua din Bârlad". Toate aceste lucrări semnate de maestrul Nicolae Tonitza – profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi în perioada 1933-1940, nu pot decât să încânte publicul iubitor de artă, să declanşeze o emulaţie şi un interes sporit faţă de proiectele expoziţionale ale Muzeului de Artă din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova" Iaşi, aflat într-o fastă colaborare cu Asociaţia Absolvenţilor Universităţii de Arte „George Enescu" şi cu Facultatea de Arte Vizuale şi Design – Universitatea de Arte „George Enescu" Iaşi.

Gelu Iutiş este lector universitar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza"