PSD: vânzoleala, votul, „poza”

De fapt, etiologia stării "de sănătate" a liderului, ca şi a partidului, are rădăcini mai adânci, în şocul de la alegerile prezidenţiale, pierdute de PSD şi VVP, după delirul idolatru indus de staff-ul electoral (pe tipar ceauşist: "strâns uniţi în jurul…"). Operaţia şi convalescenţa din Turcia au slujit de refugiu "tactic", bun măcar să temporizeze inevitabilul, să-l amâne pentru după întoarcerea "acasă".

Văzute însă din interiorul PSD, toate astea şi încă atâtea altele, care li s-au adăugat "pe parcurs", aveau de ce să stârnească nedumeriri şi nelinişti, "ambiţuri", orgolii şi pofte. Niciun partid, putem fi siguri, nu duce lipsă de aşa ceva, când ierarhia, până atunci inerţială, se clatină. Să nu fi trezit interimatul lui Oprea, liderul unei formaţii de adunătură ca UNPR, nicio gelozie?! Să nu fi fost şi măcar un dram de astfel de "ingredient" în reacţia PSD la "tangoul" premierului interimar cu Preşedintele Iohannis, când cu numirea lui MRU la SRI?! Ei, dar VVP a revenit (în cârje) la Palatul Victoria şi, aşa, ca să-şi arate bicepşii spre Cotroceni, s-a "revoltat" (dar nu l-a ţinut mult) că salariile demnitarilor vor creşte înaintea celorlalte, în plus, părând cu această ocazie să-i mai dea peste nas şi "gealului" Gabi ("nu vorbise cu cine trebuia") şi după ce şi-a făcut astfel "numărul", simplu exerciţiu de retorică populistă, a rămas, până la urmă, ca în Caragiale: "să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic!", nu? Sigur, fără a uita nici scrâşnetul "polemic" al lui VVP, grăbit să sublinieze că, generos, chipurile, "i-a triplat lui Iohannis leafa" (dar nu cumva şi-a triplat-o, şi încă "fără voie", şi pe a lui?). "Joc de scenă" de actoraş improvizator, cu puţine resurse, dar gălăgios, paradă de pectorali andaluzi.

Apogeul vânzolelii: retragerea lui Ponta de la şefia PSD, pasămite ca să nu-i deprecieze "imaginea" şi, în consecinţă, Plumb-ul turnat la vârf, cu o "nonşalanţă", să-i zicem ("dinastică"?!), care l-a scos pe Dragnea nu numai din sărite, dar şi din penumbra rolului său, cel puţin echivoc, de "coordonator politic": vagă, "consolatoare" titulatură pentru cel retras şi din guvern, şi din funcţiile de partid, după condamnarea, fie şi cu suspendare, pentru excesul de zel la referendumul anti-Băsescu ("Demite-l!"), furibunda campanie eşuată. Dacă mai era nevoie de o dovadă că a fi "coordonator politic" nu înseamnă nimic, chiar nimic, în ochii celor de la vârful PSD, Dragnea a primit-o şi pe asta, dar ca pe ceva extrem de contondent şi brutal. Cred şi eu: ieşirea lui VVP de la cârma partidoiului, ca să vezi, nu mai fusese "coordonată" decât de el însuşi (plus, e drept, "tata-socru" şi Rovana, făcând şi ei parte din ne-sfânta "Treime" a PSD). Păi, ce era să mai caute pe acolo şi… "coordonatorul politic" en-titre?!

Consecinţe: îngrijorarea lui "Liviu" că nu numai "Victor", dar şi partidul prezintă, în egală măsură, simptome de "instabilitate". Au urmat, fireşte, ceva tatonări pentru luarea pulsului "în teritoriu" şi curând, precipitat, s-a trecut la vot în Comitetul Executiv al PSD, "meciul" Dragnea-Plumb încheindu-se cu scorul zdrobitor de 65-18 în favoarea retrasului de până mai ieri, devenit fulgerător, el, interimar, în locul meteoricei interimare, prin "încredinţare directă", aş zice. Au urmat declaraţiile fierbinţi de "unitate a echipei", zâmbete şi mult, mult "elan" mediatizabil (inclusiv al perdantei Rovana şi al altor potenţiali pretendenţi, ca Zgonea, Oprişan şi poate şi alţii, opriţi înainte de comanda "pe locuri!"). La care glasul noului lider a adăugat, tot la cald, schiţa viitorilor piloni de "stabilitate" a unui PSD în refacere şi chiar "convalescenţă", şi bineînţeles, nelipsita "poză" apoteotică, de final, e drept, fără Ponta şi Ilie Sârbu, ei doi – nu chiar atât de încântaţi de vreo astfel de "stabilitate", alta decât cea pe care se obişnuiseră s-o pună ei la cale, nu cine ştie ce alt "coordonator".

Şi, sigur, un nou start, deocamdată în retorica "reformării" PSD, evident, sub "bagheta" interimarului ales (şi nu "autocratic" numit). Dar asta e o altă poveste, semnele şi simptomele ei (între ele, deja: avizarea la vârful PSD a "mişcărilor" Guvernului) sunt abia la început, n-a fost decât prima parte a unui "serial", fiţi siguri, to be continued.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea "Al.  I. Cuza" Iaşi, critic şi istoric literar