Rapsodii autumnale

E parcă aidoma lui George Lesnea, despre care Ionel Teodoreanu scria în prefaţa la traducerile din Esenin, că poetul "vine şi-mi aduce la cunoştinţă înflorirea primului zarzăr ca un nipon altului nipon". Bogdan Bârleanu ne vesteşte minunăţia anotimpurilor prin priveliştile de pe pânze, acolo unde el reproduce impresiile ce-au saturat pupila lui sufletească şi au transpus-o în acea stare de vibraţie cu ecouri profunde. Iarna şi toamna cu osebire au vrăjit şi vrăjesc penelul pictorului. Iernaticul l-a atras adeseori pe artist prin rafinatele întinsuri de alburi, contrapunctate melodic de negrul cărbunos iarna al copacilor, sau de siluetele fantomatice ale caselor dormitând sub troiene de poveste. Toamna mai cu seamă e cutia de rezonanţă a cântecului în coloare căruia îi dă viaţă meşterul. Cromatica e când orgiastică, cu diapazon armonic larg, când restrânsă la puţine tonalităţi, cărora li se revelă expresivităţi subtile, cu sonorităţi poetice. Toamnele şi iernile lui Bogdan Bârleanu au ceva edenic în cuprinsul lor şi această senzaţie de colţ de rai răzbate chiar şi în acele plăsmuiri dominate de tăceri triste, nostalgice. Artistul e un creator de atmosferă. Pictorul are iscusinţa de a o întrupa fie şi din puţine elemente, pentru că acestea au virtuţi de esenţializare şi definire a perenului.

Acum în ieşirea sa obişnuită din fiecare toamnă în faţa publicului, Bogdan Bârleanu se înfăţişează cu "bijuterii" autumnale. Sunt rapsodii ale toamnei în ceea ce anotimpul are etern fascinant în spectacolul banchetului dăruit an de an înaintea stingerii şi îngheţului ce va să vină. Între aceste rapsodii, din care nu lipsesc buchetele florale, naturile statice, se disting în special cele închinate Deltei Dunării, tărâm atât de drag şi consonant etosului său. În pânzele consacrate acestui topos magic al lumii pictorul surprinde  splendoarea cea neasemuită în caligrafii de griuri strălucitoare şi adânc grăitoare. Sunt privelişti ce te îndeamnă la visare, la un monolog interior şi la un dialog peripatetic, pentru că te afli în faţa unei opere deschise şi doldora de sugestii. Bogdan Bârleanu a prins în aceste pânze, ce au antecedente fericite în cele inspirate de bălţile în care "împărăţeşte", fiorul imensităţii şi nesfârşirii, ce capătă în Deltă reprezentări unice. Pictorul mizează în aceste "vedute" în deosebi pe griuri, descompuse în nuanţe felurite, cu valori infinitezimale. Griurile dialoghează cu semnele caligrafice ale negrului, cu popoarele de paseri, cele care iau sub aripile lor universul ca în celebrul film al lui Alfred Hitchook. Vederile lui Bogdan Bârleanu nu-s de fel apocaliptice ca în pelicula marelui englez, ci rapsodice. Creatorul plastic glăsuieşte cu sufletul celui bucuros să vază şi să ne dăruiască ofranda plină de inefabilul toamnelor nepereche.

Picură din aceste tablouri note muzicale învăluitoare şi seducătoare ca în "Anotimpurile" lui Vivaldi. Din culoare anotimpurile se ţes cu străluminări de borangicuri, cu luciri albe de hermină, cu întunecimi luminoase antracit, cu sclipătul de nestemat al aramei meşterite în plăsmuiri de vis şi cromatica de smalţ a ulcelelor ieşite din rotirea cosmică a olarului şi din focul solar al cuptorului în care arde ceramica de milenii. Intraţi duminică, 30 octombrie, orele 11, în Galeria "Theodor Pallady", pe Lăpuşneanu, şi veţi putea să vă împărtăşiţi din muzica şi lumina colorilor ce înveşmântă imaginile mirifice ale toamnei. Răsună în acea încăpere cu tablouri într-o expoziţie, rapsodii de toamnă. Nu o toamnă lacustră în sens bacovian, ci luminoasă în tâlcul enescian al "Rapsodiei Române".

Grigore Ilisei este scriitor, critic de artă şi publicist