Religia în şcoli şi nevoia de secularizare

Să întrebi o mie de consultanţi politici şi unul nu ar îndrăzni să treacă printre subiectele de campanie predarea religiei în şcoli. Subiectul „frige”. Este considerată o prostie să-ţi ridici biserica inutil în cap, când cutuma este pe dos. Un politician „inteligent”, de succes, pupă poala popilor la TV sau în public să se vadă (re)ales. Trocul electoralo-bisericesc include foarte multe şi pe foarte mulţi. Biserica a câştigat o imensă putere informală, de multe ori concretizată în fonduri deturnate de la şcoli sau spitale, în schimbul voturilor furnizate politicienilor. Câştig mutual, dar pierderi în serie pentru electori credincioşi, cât şi pentru atei nedeclaraţi. Cum? Raport de 5 la 1 între biserici şi şcoli nou construite după 1989. Localităţi cu 28 de biserici, una la zece familii, ca în Valea Plopului, Prahova. Reversul: copii care merg pe jos în fiecare zi kilometri buni să asiste, printre altele, la ora de religie.

Tocmai fiindcă nu se află pe agenda formulată de armata regulată a consultanţilor politici, discuţia sinceră provocată de Monica Macovei (se pare o mică parte din proiectul ei de ţară) se profilează ca o temă reală şi autentică a societăţii. De ce e important?

A afirma că „religia nu are ce căuta în şcoli, ci istoria religiilor”, că trebuie lăsaţi elevii să-şi aleagă singuri credinţa, după ce învaţă istoria umanităţii, este o provocare benefică pentru o societate anchilozată în automatisme de gândire, în conformism mimetic şi bâjbâire habotnică. Posibilitatea alegerii sperie orice ierarh bisericesc, dar este firesc peste tot în lumea asta liberă să fie lăsată la îndemnâna unor indivizi maturi, nu constrânsă printr-un prozelitism exercitat la o vârstă fragedă, în care liberul arbitru şi conştiinţa de sine cad uşor captive unor reprezentări despre lume. Vorbim despre diferenţa dintre îndoctrinarea făcută de absolvenţi de teologie, suspuşi ierahic BOR, şi educaţia furnizată de un profesor aflat sub autoritate laică, cunoscător nepărtinitor al celorlalte culte. Este vorba despre valori secularizate ale culturii, despre acceptarea diversităţii, toleranţei şi încurajarea respectului faţă de ideile, convingerile celuilalt, versus rigiditatea monopolizantă a sistemelor de gândire şi credinţă totalitare.

Felul în care se predă religia în şcoli şi cine o predă nu este doar o problemă de curriculum educaţional. Ea se referă la raportarea unei majorităţi ortodoxe la minorităţi religioase: greco-catolice, catolice, protestante, neoprotestante sau musulmane din România. Este vorba de excesiva influenţă pe care o exercită BOR asupra întregului sistem de educaţie, o influenţă sterilă şi neîncununată de schimbări sociale. Că deranjează sau nu pe unii, Monica Macovei ridică discret cortina după care se află eşecul social, dar neasumat al BOR. Cum se explică debandada valorilor etice, toleranţa la hoţie, şpagă, corupţie şi minciună şi ineficienţa BOR de a le corija, de a schimba mentalităţile, deşi are atâtea pretenţii civilizatoare şi nemiluite discursuri moralizatoare? Cu alte cuvinte, pentru ce avem nevoie de hoţi „credincioşi”? Şi nu ne referim la IPS Snagoveanu… Avem nevoie de o educaţie bazată pe valori, nu pe primitivism ortodoxist. Şi, slavă Domnului!, multe dintre valorile creştine au fost interiorizate de umanismul modern, fiind integrate codurilor de funcţionare ale statelor liberale.