Caută 
1 MIN
Am vrut să vin cu elefantul meu, dar, din păcate, nu s-a mai primit.
Au mai trecut două săptămâni peste protestele de la Chişinău, iar rezultatele concrete (în afara nesocotirii rugăminţii premierului Streleţ de a se elibera – măcar temporar – Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a se organiza aşa cum se cuvine Sărbătoarea Vinului) întârzie să apară. Cei care protestează din corturile instalate în faţa Guvernului, în „Orăşelul Demnităţii şi Adevărului”, au intrat în rutina zilnică a oricărei mici comunităţi (mai un cântec, mai o petrecere, ba chiar şi-o nuntă s-a petrecut pe acolo) şi, pas cu pas, entuziasmul scade. Cu ochii pe prognoza meteo care nu pare a fi foarte favorabilă unor proteste în aer liber pe termen lung, organizatorii mişcării D.A. au bătut cu pumnul în măsuţele de camping şi au decis că duminică, pe 4 octombrie, va fi clipa cea mare. Exact ca şi cu celebra motoretă Mobra, „100 de pedale, o pornire/ O pornire, nici o oprire!”, mişcarea D.A. anunţă că va organiza încă un miting, de data aceasta unul mult mai amplu, care, cu siguranţă, va răsturna cu siguranţă orice urmă de putere oligarhică în Republică şi va pune în loc… eeeiiii, asta e deja o altă problemă, vom vedea noi ce facem atunci când va fi cazul.
Adepţii teoriilor conspiraţioniste ar putea începe să se gândească la faptul că în realitate organizatorii din umbră ai acestor proteste în aer liber ar putea fi chiar producătorii moldoveni de materiale pentru camping. Şi ce dovadă mai bună mai trebuie atunci când netam-nesam, în faţa Parlamentului (la nici 500 de metri de Piaţa Marii Adunări Naţionale şi de orăşelul „Demnităţii şi Adevărului”), şi-au făcut apariţia alte câteva zeci de corturi nou-nouţe, proaspăt cumpărate de la magazin, formând un alt orăşel – de data aceasta al „Victoriei”. Coordonatorii acestui nou protest sunt cei doi Pic şi Poc ai iubirii moldo-ruse, Igor Dodon (deputat socialist în Parlamentul de la Chişinău, păzitor de uşi pe la Kremlin şi preşedinte al Federaţiei Moldoveneşti de Şah, calitate în care s-a şi fotografiat cu omologul său din România, deputatul ieşean Iacoban, cel care în campania electorală prezidenţială s-a remarcat doar prin publicarea pe facebook a unei svastici mâzgâlite peste imaginea lui Klaus Iohannis) şi Renato Usatîi (preşedintele „Partidului Nostru”, actualmente primar de Bălţi, personaj foarte controversat datorită conexiunilor din zonele gri spre negru ale vieţii din Rusia).
Noua formă de viaţă protestatară reprezentată de către locuitorii orăşelului „Victoriei” a pornit la proteste mizând mai mult pe circ decât pe pâine, Usatîi recunoscând sincer că şi-ar fi dorit să apară în fruntea coloanelor de manifestanţi precum regele Poros: „Am găsit chiar un elefant la menajeria din Odessa. Am vrut să vin cu elefantul meu, dar, din păcate, nu s-a mai primit” (acelaşi Usatîi a declarat, de altfel, şi că după ce va fi ales Preşedinte al Republicii Moldova va merge la Preşedinţie „călare pe un cal”, ceea ce mă duce cu gândul că poate nu i-ar strica un pic de ajutor de la un medic de specialitate). Cu sau fără elefant, în prima seară orăşelul „Victoriei” s-a umplut chiar şi cu vecinii de la „Demnitate şi Adevăr” pentru că, spre deliciul publicului, pe un ecran gigant au fost proiectate filme indiene dublate – desigur – în limba rusă.
Spre deosebire de vecinii care visează la „Demnitate şi Adevăr” limitându-se la a se încuraja reciproc ascultând eternele şlagăre de resemnare în faţa destinului potrivnic, în orăşelul „Victoriei” viaţa pare a decurge după dictonul „Mens sana in corpore sano”: „Vom avea un comportament decent în timpul protestelor. Dimineaţa locuitorii Capitalei pot veni să facă împreună cu noi gimnastică. Seara vom juca dame, iar lumea trebuie să privească filme documentare despre istoria Moldovei”, a mai declarat primarul de Bălţi, Renato Usatîi.
În toată zăpăceala asta cu joaca de-a cercetaşii care noaptea dorm în cort, iar dimineaţa se luptă cu balaurii cu săbiuţe din lemn de soc, ultimul sondaj naţional dat publicităţii arată faptul că proeuropenii, actuala clasă politică conducătoare, par buimaci în faţa protestelor societăţii, popularitatea lor începând să se ducă de-a dura pe tobogan. Pe primele locuri la intenţia de vot (ce-i drept, cu cifre anemice) se află Partidul Nostru şi Partidul Socialiştilor, formaţiuni care încurajează extremismul şi revenirea oficială în zona de influenţă rusă. În ceea ce priveşte încrederea în liderii politici, pe primele două locuri se află aceiaşi Usatîi (8,8%) şi Dodon (7,8%), iar pe a treia poziţie a acestei companii selecte (ce-i drept, tot cu nişte cifre foarte mici) se află fostul premier Leancă (4%) – prietenul (fostului?) premier Victor Viorel Ponta. Însă cel mai spectaculos lucru din acest sondaj este că 46.5% din populaţia Republicii Moldova nu mai are încredere în absolut nimeni, nici în vreun partid, nici în vreun lider politic, aşa că să nu ne mirăm dacă într-o bună zi oamenii ăştia se vor apuca să îşi construiască propriul lor orăşel, după modelele care sunt la modă în perioada aceasta.
P.S. Credeaţi că machiavelicii noştri producători de corturi s-au mulţumit doar cu ce au vândut până acum pentru cele două orăşele-camping din centrul Chişinăului? Ei bine, nici vorbă: de două zile deja în faţa primăriei din Bălţi s-a instalat un alt „orăşel” (până acum fondatorii săi încă nu au căzut de acord cum să îl denumească) ai cărui locuitori protestează, de data aceasta, împotriva primarului Usatîi care „petrece prea mult timp la Chişinău la protestele împotriva guvernării şi nu mai are timp să ducă la bun sfârşit ceea ce a promis în campania electorală”. Mai mult, după ce l-au ales cu aproape 70% în fruntea primăriei Bălţi, locuitorii au constatat acum că Usatîi „nu pricepe nimic în administrarea unui oraş”.
Ce-o mai fi peste două săptămâni în Republica Moldova, asta, cu siguranţă, nimeni nu poate şti. Până una, alta, nu ne rămâne decât să aşteptăm să înceapă vremea rea şi să vedem ale cui corturi vor rezista mai mult la ploaie.
Radu Popescu este consultant politic în Republica Moldova
