Săracul Mădălin!

La nici trei zile după ce scriam de barosanii care fituiesc fondurile europene destinate categoriile defavorizate, Mădălin Voicu a fost chemat să dea cu subsemnatul la DNA. Povestea este simplă. Împreună cu soţia, şi ajutat de amicul Nicolae Păun – liderul Partidei Romilor, alesul pesedist a încasat sume frumuşele în cadrul unui astfel de proiect, fără să presteze în vreun fel. Menit a-i pregăti într-o meserie pe ţiganii cei mai săraci, grantul european a băgat banii în buzunarele şmecherilor, fără a-i învăţa ceva folositor pe cei cărora le era destinat de fapt proiectul. Cu mici excepţii, cam aşa sunt “ajutate” categoriile defavorizate. 

Ca politician, pe Mădălin Voicu îl ştim din nenumăratele sale prezenţe la televiziunile comerciale, în care se arăta deosebit de scârbit de corupţia din România. Mai ales faţă de fostul ministru Funeriu avea el un dinte, căci arareori îl scotea pe pedelist din categoria de “nevertebrat”. Tot Mădălin Voicu a fost cel care, împreună cu acelaşi Păun, a iniţiat un proiect de lege gândit a-i scoate pe marii borfaşi din puşcării. Suflet sensibil, forjat în sunet delicat de vioară, Mădălin credea în natura bună a omului rău şi cerea integrarea sa în societate, înainte ca vinovatul să fi vădit cel mai mic semn de îndreptare. În rest, în lunga sa carieră de parlamentar, Mădălin nu se mai poate lăuda cu alte realizări, nici pentru romi, nici pentru români.

Interesant este că aventura lui Mădălin a explodat chiar în momentul în care Cabinetul Cioloş a anunţat iniţiarea unui amplu program anti-sărăcie. Din ce-am văzut până acum, strategia guvernamentală, care ar cuprinde vreo 47 de măsuri, propune alocarea unor fonduri substanţiale, europene şi de la bugetul naţional, taman categoriilor defavorizate şi mai ales copiilor romi. Prin programe precum “Fiecare copil în grădiniţă”, “Şcoala după şcoală”, “A doua şansă” ori “Teach for România”, executivul promite că va acţiona asupra cauzelor şi nu asupra efectelor, ca până acum.

Iniţiativa mi se pare demnă de toată laudă, dar îmi şi ridică mari semne de întrebare. Cine se va ocupa în mod concret de implementarea măsurilor? Cine îi va controla pe cei care se vor ocupa? Cine îi va controla pe cei care vor controla? Cine va plăti probabilele eşecuri? Şi cum s-ar putea aplica programul “O grădiniţă pentru fiecare”, când noi nu avem locuri în grădiniţele de stat nici pentru cei care vor şi pot să ajungă acolo, darămite pentru copiii de ţigani?

A aloca pur şi simplu nişte fonduri doar pentru că ai de unde nu va rezolva niciodată gravele probleme ale societăţii româneşti. Câţi săraci din România au ieşit din sărăcie graţie sutelor de milioane de euro venite de la UE? Şi cum se face că numărul săracilor creşte în loc să scadă, deşi economia “duduie”, la fel ca pe vremea lui Tăriceanu?

Până acum, cea mai proastă soluţie s-a dovedit cea a ajutoarelor sociale acordate categoriilor defavorizate fără niciun fel de logică ori finalitate. În Brazilia, de pildă, împărţirea de ajutoare financiare săracilor a generat şi mai multă sărăcie, prin faptul că a descurajat munca – aspect recunoscut chiar de către autorităţile braziliene, în urmă cu vreo doi ani. Din păcate, iată că, la noi, şi varianta proiectelor europene poate da chix din pricina Mădălinilor care ciordesc banii fără niciun fel de ruşine. Săracul Mădălin!