Scrisoare deschisă edililor Iaşului

Peste mai puţin de un an, se va împlini centenarul Marii Uniri. Ştiu că doriţi să marcaţi evenimentul şi prin ridicarea unei statui a Regelui Ferdinand, nu fără motiv supranumit şi Întregitorul. Mă bucură intenţia Dumneavoastră şi o sprijin, în ciuda faptului că nu sunt un pasionat al artei monumentale, mai ales în manifestările sale de la al doilea război încoace. Însă de data aceasta este vorba despre altceva, despre celebrarea şefului oştirii române, fără de eforturile căreia Marea Unire nu s-ar fi făcut. Despre cel care, în momentele de restrişte ale războiului, care au precedat victoriile ce aveau să conducă la împlinirea idealului naţional, s-a refugiat împreună cu guvernul şi celelalte forţe diriguitoare la Iaşi unde, ca şi pe front, au fost gândite strategiile acelor victorii. În acest sens, Iaşul este şi un oraş al Marii Uniri, nu doar al celei de la 1859.

Sunt bucuros, prin urmare, de intenţia ridicării statuii Regelui Ferdinand Întregitorul, dar mă neliniştesc zvonurile care-mi parvin în ceea ce priveşte amplasamentul acesteia. Podu Roşu e nepotrivit şi asta din mai multe motive. În primul rând pentru că e unul din cele mai joase terenuri ale oraşului, în lunca Bahluiului. În al doilea, pentru că, deşi aparent larg, e de fapt foarte strâmtorat de cea mai aglomerată circulaţie din oraş, de liniile de tramvai şi toţi stâlpii şi toate cablurile aferente. În sfârşit, pentru că ştim cu toţii de unde-i vine numele, acolo s-ar potrivi mai degrabă o statuie în memoria călăilor oraşului, nu a Regelui Reîntregirii noastre. Scuarul de lângă Universitate iarăşi nu este potrivit. În primul rând, este într-o zonă bogată în statui. În al doilea, pentru că nu este suficient spaţiu pentru plasarea întregului ansamblu. Sunt de acord cu propunerea medicului Victor Bejan ca statuia Regelui să fie înconjurată de busturile celor care au luptat pentru Marea Unire. În al treilea rând, amplasamentul de la Universitate ar ascunde mai degrabă statuia decât ar pune-o în lumină. Am şi salutat ideea ansamblului statuar într-un articol din august de pe blogul meu. Doritorii îl pot citi la adresa asta https://antoneseiliviu.wordpress.com/2017/08/10/un-monument-al-regelui-ferdinand-la-iasi/ .

Cel mai potrivit amplasament, dacă nu cumva şi singurul, este cel din piaţeta în care a fost statuia soldatului sovietic. Nu din motive simbolice, ci cât se poate de concrete. E un loc la înălţime şi foarte vizibil. Este suficient de mare încât să permită dispunerea întregului ansamblu statuar. Pentru că Regele Ferdinand n-a făcut Unirea singur, nu trebuie să-l lăsăm singur. Şi, da, există şi un motiv simbolic pentru alegerea acestui amplasament – majoritatea caselor din zonă au fost construite pe terenurile acordate în 1923 veteranilor din primul război mondial, cel care ne-a adus Reîntregirea. Regele ar fi deci cumva înconjurat şi de ostaşii săi!

E posibil să-mi reproşaţi că sprijin ideea acestui amplasament pentru că a fost formulată de fostul meu coleg de liceu, medicul Victor Bejan. Dar nu e stilul meu să abordez problemele obştii colegial! De altfel, ideea mai este împărtăşită de circa 50 de mari reprezentanţi ai Iaşului intelectual şi artistic, între care şi doi vicepreşedinţi ai Academiei Române. E posibil ca Victor Bejan să se înşele, e posibil să mă înşel şi eu, aşa din colegialitate, dar nu cred că este posibil să se înşele 50 din cei mai importanţi intelectuali ai Iaşului, academicieni, profesori universitari, artişti, preoţi, scriitori.

Domnule Primar, domnilor consilieri, domnilor membri ai comisiei de avizare, fac un apel la buna-credinţa, deschiderea şi înţelepciunea Dumneavoastră să procedăm în aşa fel încât să sărbătorim Marea Unire şi să ne omagiem Regele Reîntregirii şi pe toţi cei care l-au însoţit în această frumoasă şi istorică ispravă aşa cum se cuvine. Vă mulţumesc pentru atenţie şi sper să fi reuşit să vă fi convins!

Cu cele mai bune urări,

Prof. dr. Liviu Antonesei, scriitor
14 Noiembrie 2017, în Iaşi