Se caută un vinovat

Noul USL, construit în jurul tandemului Ponta – Tăriceanu, nu se naşte pentru a duce la îndeplinire promisiunile electorale din 2012. Nu vă speriaţi! Nu vom avea nici autostrăzi, nici spitale regionale de urgenţă, nici transport feroviar civilizat, nici corupţie mai puţină, nici reformă administrativ-teritorială, nici constituţie mai sănătoasă în spirit. Dar vom avea din nou USL.

De ce? În primul rând (iar pe asta o ştim cu toţii), pentru că Ponta trebuie să mai facă rost de vreo zece procente pentru a fi sigur de victorie la alegerile prezidenţiale din noiembrie. De aceea, va încerca să ia voturile necesare nu atât de la suporterii liberalilor, cât de la votanţii de dreapta care nu-l (mai) suportă pe Băsescu. Misiunea lui Tăriceanu este tocmai acesta. Să menţină vie iluzia că războiul cu regimul Traian Băsescu (care regim?) este singurul element decisiv din viaţa politică românească. Probabil, unii chiar îl vor crede.

În al doilea rând (iar pe asta o ştiu doar câţiva) Ponta trebuie să găsească obligatoriu, în perspectivă, un vinovat de serviciu. Dacă-i credem pe economiştii care se laudă că nu fac politică de partid, atunci toate pomenile de azi ale Cabinetului PSD vor deveni poverile de mâine ale guvernării. Aşadar, dacă măsurile socio-economice de acum reprezintă doar mutări electorale atunci, chiar de prin 2015, situaţia economică a României se va înrăutăţi considerabil. Unii avertizează că economia nu acceptă nici un fel de măriri de salarii, de pensii, de alocaţii etc., dar nici scăderi de CAS, fără introducerea unor factori de compensare. Aşa că, la anul, vor apărea primele surprize financiare. Şi cât mai este până la anul? Băsescu a făcut la fel. La începutul celui de al doilea mandat a luat înapoi, cu propria mânuţă, tot ce li s-a dat românilor în primul mandat. Am văzut cu ce consecinţe!

Va exista însă o diferenţă semnificativă între strategia aplicată de actualul preşedinte şi cea preconizată de (probabil) viitorul preşedinte. Dacă Băsescu a preferat să acţioneze el însuşi, Ponta va proceda ca fostul preşedinte Ion Iliescu. Îi va lăsa pe alţii să se ardă. Ca şi Iliescu, el va fi doar preşedintele care dă, cel care luptă pentru binele oamenilor obişnuiţi. Preşedintele sărac, dar cinstit! Iar – dacă situaţia economică o va lua razna – pe cine va cădea măgăreaţa? Aţi ghicit: pe liberalii reformatori care au de gând să reformeze România, pe cât avea de gând Ion Iliescu să scape ţara de comunişti!

Prin urmare, vocaţia trădării a liberalilor va fi gestionată în modul cel mai favorabil de către Victor Ponta. De aceea, nu ar fi exclus ca, undeva într-un viitor nu foarte îndepărtat, PSD să ne aducă aminte că Tăriceanu e premierul care a vândut străinilor resursele strategice ale României din Marea Neagră. Pe treizeci de arginţi. Şi un bilet roz-bombon.