Şovăiţi?

Scârba şi revolta faţă de situaţia senatorului Dan Şova au reuşit să-i scoată miercuri din nou pe români în stradă, într-o atmosferă amintind de protestele legate de împiedicarea votului din diaspora. Reţelele de socializare s-au umplut de apeluri, scrisori deschise şi proteste, iar ambasadele occidentale au reacţionat vehement. Românii sunt nevoiţi să trăiască într-un peisaj schizoid: pe o parte să aplaude eforturile DNA, pe de alta să reacţioneze la îndârjirea politicienilor de a le calcă în picioare aspiraţiile de normalitate. Şi nimic nu pare ireversibil. Nu doar românii vor să-şi ia ţara înpoi, ci şi hoţii urmăresc să-şi păstreze imunitatea.

Miercuri, explozia a fost determinată de modul în care Senatul a blocat arestarea unui senator, dar mai ales de procedeul de încălcare a unui principiu constituţional. Deşi la cvorumul de 151 de senatori ar fi fost suficiente 76 de voturi pentru ridicarea imunităţii, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a considerat că 79 nu sunt destule, bazându-se pe o prevedere a regulamentului instituţiei care vorbeşte de „majoritatea membrilor Senatului”, declarată neconstituţională în urmă cu 7 ani! Există şi precedente contrare: în februarie 2015, sub conducerea lui Călin Popescu Tăriceanu, plenul Senatului, cu 77 de voturi, a decis ca senatorul Ion Arion să poată fi urmărit penal!

Ca să rişti un asemenea circ, trebuie să există o miză. În fond, de ce este  Dan Şova atât de important, încât Victor Ponta să îndrăznească din nou să-şi ridice lumea în cap şi să încalce Constituţia? Cu doar câteva ore înaintea votului, premierul afirma pe Facebook că „Poziţia sa şi a PSD este aceea de a nu bloca acţiunile Justiţiei!”. A funcţionat doar în cazul ex-ministrului de Finanţe, Darius Vâlcov. PSD a blocat arestarea lui Şova fiindcă s-a temut că în faţa procurorilor va dezvălui o parte importantă a secretelor premierului Victor Ponta. Poate fi o scurtătură la camera secretelor votului din diaspora. Senatorul mai face parte din cercul de intimi ai premierului şi mai ştie câte ceva despre banii primiţi de Ponta de la firma de avocatura „Şova şi Asociaţii” şi contractele de la Turceni şi Rovinari.

Într-un fel, declanşarea scandalului din Senat este binevenită. În ultimele săptămâni, PSD reîncepuse prosteala pe faţă, testând piaţa cu tot felul de propuneri şi iniţiative.

Utima dintre ele era punerea din nou pe tapet a superimunităţii parlamentarilor. Senatorul Georgică Severin ceruse juriştilor PSD modificarea Codului Penal: „să înţelegem că s-a greşit cu acel Cod Penal asumat al domnului Predoiu, iar juriştii noştri să vină cu propuneri prin care, fără jenă că vor ţipa unele ambasade sau vor striga unii deontologi apropiaţi de vechea putere, s-o spunem extrem de clar că avem nevoie de legi care să facă dreptate şi nu răzbunare”. Alt Severin, Adrian, ex-europarlamentar judecat pentru corupţie, susţinea tonul ofensivei:„Nu ştiu dacă lupta împotriva corupţiei, aşa cum au conceput-o Traian Băsescu, Monica Macovei şi alţii ejusdem farinae, va duce la eradicarea corupţiei, dar ştiu că ea este pe cale (şi nu fără intenţie) să distrugă statul român”. Constatăm o complementaritate (coordonare ca în 2012?) cu maşina de propagandă putinistă, news.russiatoday.ro: „Ceea ce la început părea un Blitzkrieg al DNA, conceput să re-cucerească rapid teritoriile aflate în administrarea marilor corupţi ai României şi să să le redea stăpânirii ţării-mamă, s-a transformat într-un război de expansiune în toată regula.(…) Până şi americanii au început să privească năuci cum o operaţiune de curăţenie generală a portavionului România s-a trasformat într-o luare de ostatici”.

Acesta este contextul în care unii „gardieni” ai societăţii civile începuseră să-şi declare, surprinzător, lehamitea faţă de „republica procurorilor”, „teroarea medievală” ori „spectacolul justiţiarist”. Exclamaţii şi interogaţii precum „prea mult!”, „prea de tot!”, „când se termină?”, marcau atacuri concentrice din partea unor persoane neinspirate (Emil Hurezeanu) sau flecari de profesie (Ion Cristoiu) care denunţă „vânătoarea de politicieni” ai binomului DNA-SRI. Corul vocilor şovăielnice se înteţise pe măsura ce avalanşa de arestări şi dosare pare că are forţa să lovească în fibra sistemului transpartinic şi în capacitatea lui de supravieţuire.

Cazul Şova este nu doar un prilej de a mai închide gura noii ofensive a penalilor, dar şi de a pune presiune suplimentară pe întreaga lume politică. Unii s-au grăbit să ceară alegerile anticipate. Au şi ei raţiunea lor. Dar ce-i împiedică pe viitorii parlamentari să procedeze la fel, dacă legile şi Constituţia sunt ignorate oricând fără repercusiuni? Reacţiile instituţiilor sunt încă şterse. CSM „îşi exprimă îngrijorarea”, de la Curtea Constituţională, preşedintele Augustin Zegrean ne spune că se poate face sesizare pe lipsa unei hotărâri a Senatului, iar APADOR-CH îi cere Anti-Avocatului Poporului să sesizeze CCR.

Una dintre cele mai mari dezamăgiri o reprezintă reacţia absolut protocolară şi circumstanţială a Cotroceniului. Ar fost justificată măcar anularea dineului de la Peleş şi invitaţia la consultări urgente între instituţiile statului. Şi nici nu era un eveniment surprinzător pentru Klaus Johannis. La nivelul acesta de decizie, trebuie să ai măcar două-trei mutări în faţă, curaj şi clarviziune, cum este soluţia propusă de jurnalistul Dan Tapalagă: constatarea unui conflict constituţional între puterile statului. Dacă preşedintele şovăie, şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, nu stă pe gânduri şi cere CSM să sesizeze CCR pe această idee.

Este un moment de cotitură în peisajul instituţional din România şi, poate la fel ca în noiembrie 2014, se simte nevoia unei presiuni publice. Este nevoie de stradă pentru a demonstra că Justiţia, electoratul ori Constituţia nu sunt doar vorbe goale. Fără vigilenţa permanentă a societăţii, perspectiva revanşei penalilor rămâne cât se poate de reală.