Stop şi de la capăt!

La un an de la victoria obţinută la alegerile prezidenţiale, Klaus Iohannis primeşte o nouă şansă, mai degrabă nesperată, de a se ridica totuşi la înălţimea aşteptărilor electoratului. Pe prima o irosit-o în tăceri nepotrivite. Deşi ar fi putut formula încă din iarna trecută principiile unei veritabile reforme politice, pentru a forţa toate partidele să reacţioneze, Iohannis a preferat să aştepte placid până când încrederea populaţiei în noul preşedinte a ajuns la cota de avarie.

Pricina apatiei fostului primar de Sibiu ar trebui căutată îndeosebi în calitatea infectă a multora dintre oamenii care-l înconjoară. E de prost gust să vorbeşti de reforma societăţii româneşti când recapacitezi figuri emblematice ale PCR şi când partidul care te susţine este desfigurat de corupţie. Locul majorităţii liberalilor de azi este mai degrabă la puşcărie decât în fruntea ţării. Cum ar putea aceşti impostori să schimbe ceva în bine în România?

Dar, după aproape 26 de ani de la revoluţia din decembrie, din nou strada e cea care grăbeşte schimbarea. În 1989, ajutat de unica televiziune, "fermentatul" Ion Iliescu prelua întreaga puterea, împuşcându-l pe Ceauşescu chiar de Crăciun, dar salvându-i şi reinventându-i drept vajnici luptători pentru democraţie pe toţi ceilalţi comunişti. Atunci, strada nu a fost ascultată şi nici măcar auzită de popor – păcălit de basmul rusesc ce i se servea la televizor. Vedem cel mai bine azi unde ne-a condus această armată de lichele tocmită de Iliescu. România este o o ţară profund murdară, cea mai murdară din Europa, în care corupţia distruge vieţi de oameni nevinovaţi nu de vineri 30 octombrie 2015, ci de aproape 26 de ani.

Tragedia de la "Colectiv" ne-a arătat încă o dată că administraţia şi clasa politică sunt alcătuite în mare măsură din criminali – nu, nu e un cuvânt prea dur. Pentru a beneficia de şpaga cea aducătoare de bunăstare, "alesul" şi ciracii săi sunt în stare să încalce orice lege, să-şi bată joc de orice fel de reguli, indiferent de consecinţe. Iar când şmenul duce la moartea cuiva, toţi se ascund ca şobolanii sub hârtii măsluite şi dau vina pe satana şi pe cei morţi.

Circumstanţele acestei tragedii sunt cu atât mai cutremurătoare cu cât parlamentarii noştri, în loc să vegheze, prin legi drepte, la mersul cel bun al ţării, se ocupau, taman în zilele premergătoare dezastrului, cu salvarea corupţilor, cu blocarea agenţiei pentru recuperarea prejudiciilor şi cu atribuirea de pensii nesimţite pentru toţi senatorii şi deputaţii. Astfel, chiar în timp ce aleşii (care au jurat să lupte pentru binele public!) se gândeau intens cum să fure în continuare fără a fi prinşi de DNA, zeci de tineri ardeau de vii, pentru că – nu-i aşa? – legile sunt pentru fraieri. Vi se mai pare prea dur cuvântul "criminal"?

Teama care descompune în zilele acestea moacele politicienilor din toate partidele arată că, în ultimele zile, ceva-ceva s-a întâmplat. Nu ştiu cât va mai dura protestul din stradă al celor mereu tineri, dar mesajul esenţial a fost transmis: cu ăştia nu se mai poate! Dacă vrea să scrie istorie, preşedintele Iohannis este obligat nu să caute lideri ai protestatarilor, ci să ducă mai departe – mult mai departe, până la ultimul membru de partid! – revolta străzii. În primul rând, e nevoie de reînvierea spiritului  punctului al optulea al declaraţiei de la Timişoara. Sunt convins că, pentru prima dată, strada are alături de ea milioane de români din ţară şi din străinătate, pentru că azi informaţia curge liber şi lumea nu mai crede demult în basmele lui Ion Iliescu. Internetul a învins din nou ticăloşia politicienilor şi o va face de fiecare dată de acum înainte. Păzea! Aşa cum aţi promis, spune-ţi "stop" acestei mizerabile clase politice, domnule Iohannis! Şi de asta asta, să o luăm de la capătul cel bun!