Un concert de anvergură la Iaşi

Unul dintre principalele motive pentru care tot mai puţini tineri aleg „dulcele târg” pentru studii universitare este că la Iaşi “nu se întâmplă nimic”. Cunoaşteţi adolescenţi de prin alte părţi ale Moldovei? Faceţi acest exerciţiu. Ascultaţi-le impresiile despre oraşul celor şapte coline. O să rămâneţi surprinşi ce imagine prăfuită a ajuns să aibă Iaşul în ochii unor copilandri din Vaslui, Galaţi sau Suceava. Mai grav, unul dintre principalele motive pentru care tinerii cu job în oraş caută oferte de muncă în alte centre urbane vi se va părea la fel de surprinzător. V-aţi prins, la Iaşi “nu se întâmplă nimic”.

În această cheie trebuie citită propunerea adresată Primăriei de consilierul local Andrei Postolache privind organizarea unui festival de anvergură la Iaşi. Sigur, desfăşurarea unui astfel de eveniment aduce la pachet şi alte avantaje: turism, know-how, schimburi culturale. Dar cel mai important beneficiu ţine de resursa umană. Nu poţi să atragi şi să păstrezi tineri competenţi într-un oraş, indiferent cât de bine îi plăteşti, dacă-i condamni la plicitseală. Dacă oraşul respiră "izolare", dacă nu le oferi cultură şi “entertainment” pe măsura concurenţei. Altfel te indentifici cu un oraş când trupa pentru care ai plătit bani grei s-o vezi concertând la Londra te pune pe hartă. Când DJ-ul pentru care ai schimbat două avioane până la Berlin îţi face cu ochiul de la trei blocuri distanţă. Sau când cel mai în vogă prozator new-yorkez îţi oferă un autograf, pe "Cuza Vodă", înainte ca paginile ultimului bestseller să se fi uscat. Pentru aceste trăiri, deloc superficiale, Primăria trebuie să bage mâna în buzunar. Nu e vorba despre mofturile unor “ţânci” puşi pe “destrăbălare”, ci despre atragerea şi fixarea “creierelor” la Iaşi. Despre expaţi şi studenţi străini care refuză Iaşul din cauza lâncezelii. Într-o lume tot mai globalizată, aceste detalii fac diferenţa dintre un oraş european şi un târg de provincie. Cei care vociferează că transportul public este prioritar (şi este, fără îndoială) să se întrebe de ce cu fiecare an tot mai puţini studenţi iau tramvaiul spre Copou. Ieşencele trecute de prima tinereţe, care invocă “tichii de mărgaritar”, să se gândească ce-ar fi simţit dacă Julio Iglesias le-ar fi îmbrăţişat pe scenă la Iaşi, cu vreo 30 de ani în urmă.

Andrei Postolache greşeşte în scrisoarea publică doar când pomeneşte de “UN” concert de anvergură la Iaşi. E nevoie de cel puţin două-trei, cu păstrarea şi încurajarea, în paralel, a festivalurilor “de tradiţie”, plus o implicare mai mare a autorităţilor în susţinerea evenimentelor artistice de nişă. De apreciat răspunsul primarului Mihai Chirica la propunerea lui Postolache şi promisiunea că municipalitatea va investi anul viitor într-un concert de anvergură. Ar fi cazul ca şi marii angajatori privaţi din oraş, care se tot plâng de migraţia “creierelor” şi oferta insuficientă a universităţilor, să se caute prin portofele.