Un previzibil meci politic – servicii într-un peisaj post-electoral dominat categoric de PSD

Victoria categorică a PSD e urmarea firească a dezagregării frontului politic pe care îl numim de "dreapta", respectiv PDL şi PNL, deşi din multe puncte de vedere orientarea ideologică nu are acoperire pentru această etichetă fie că e vorba de dimensiunea economică, fie că e vorba de cea socială.

Nimeni nu se îndoia de victoria PSD-ului. Incertitudinile erau legate doar de dimensiunea victoriei, de scorul obţinut, şi prin urmare de capacitatea acestuia de a prelua guvernarea într-un mediu teoretic ostil, cu un preşedinte care îşi dorea propriul său premier. Ei bine, acum lucrurile sunt tranşate. Iar una dintre explicaţii este nivelul redus al participării la vot care favorizează formaţiunile cu structuri extinse şi bine consolidate în teritoriu, deci în principal partidul condus de Liviu Dragnea. Însă nu e singura explicaţie pentru apatia generalizată a alegătorilor. Dacă la ultimele două alegeri, cele parlamentare şi cea prezidenţială, a existat un anumit nivel al emoţiei publice acum acesta a fost complet absent. Şi nu doar datorită procedurile extrem de restrictive care reglementează finanţarea campaniilor electorale datorită cărora acestea au ajuns un fel de non-evenimente.

În 2012 votul masiv pro-USL a fost în principal un vot anti-Băsescu-PDL, ca un fel plată pentru tăierile de salarii din 2011. În timp ce în 2014 am avut la prezidenţiale nu atât un vot pro-Iohannis, ci mai degrabă unul anti-Ponta, amplificat şi atunci emoţional de chestiunea votului din diasporă. Or, acum nu am mai avut nimic de acest gen. Cu excepţia unui segment totuşi relativ limitat din electoratul urban care s-a agăţat de USR, devenit pentru ei un fel de alternativă la ceea ce era în trecut PDL sau PNL, alegătorii fie au "dezertat", fie s-au îndreptat fără entuziasm, inerţial, către "ceea ce au votat şi în trecut". Numai că aici PSD a ieşit net mai bine, "dezertarea" fiind preponderent de partea cealaltă. Scorul USR poate fi considerat unul relativ bun pentru o formaţiune care a debutat electoral acum însă s-au văzut clar limitele bazinului său de alegători. Însă, în fapt, ca şi în cazul lui Klaus Iohannis acum doi ani, USR a fost mai mult o proiecţie a dorinţelor acestui tip de electorat lipsind argumente reale care să justifice o astfel de alegere. Pentru că USR nu a spus în realitate mai nimic legat de ceea ce intenţionează să facă în mod concret în afară de dezideratul populist, lipsit de substanţă, repetat şi ieri de Nicuşor Dan, al "schimbării clasei politice". În plus, nu s-a vorbit mai deloc despre unele semne majore de întrebare legate de USR, precum prezenţa lui Matei Păun, un simpatizant declarat al Rusiei lui Vladimir Putin (unde de altfel îşi derulează şi grosul afacerilor), un om cheie în angrenajul financiar şi logistic al partidului. Oricum, USR pare să nu fi făcut nimic altceva decât să preia o parte consistentă din electoratul liberal fără să adauge ceva semnificativ în plus. O dovadă este şi prezenţa scăzută la vot, ceea ce înseamnă că noua formaţiune nu a reuşit să mobilizeze noi alegători în număr important.

Victoria categorică a PSD e urmarea firească a dezagregării frontului politic pe care îl numim de "dreapta", respectiv PDL şi PNL, deşi din multe puncte de vedere orientarea ideologică nu are acoperire pentru această etichetă fie că e vorba de dimensiunea economică, fie că e vorba de cea socială. Lipsiţi total de lideri autentici, liberalii s-au agăţat de premierul Cioloş care nici măcar nu a candidat şi de USR sperând că împreună cu ultimii vor ajunge la un scor final care să-i permită preşedintelui să le ofere guvernarea, în maniera în care a făcut-o şi Traian Băsescu în trecut. Însă la cifrele de acum acest lucru devine practic imposibil. E limpede că vom avea o guvernare PSD. Una evident mai puţin agitată faţă de aceea cu Victor Ponta prim ministru. Singura necunoscută rămâne soluţia de premier. Se va merge pe varianta mai profesionistă şi puţin contondentă (este vehiculat, de pildă, numele lui Vasile Dîncu) sau pe o alta de tip Gabriela Firea? Alegerea e importantă pentru că e foarte probabil ca viitorul premier PSD să fie şi candidatul partidului la următoarele alegeri prezidenţiale unde, se poate spune de pe acum, actualul şef al statului va avea probleme serioase în a obţine al doilea mandat.

Dacă nu a existat practic nici o temă electorală majoră la vedere care să marcheze aceste alegeri, există totuşi una discutată mai ales în culise. Cineva îmi spunea zilele trecute, desigur simplificând masiv lucrurile, că nu e nimic nou sub soare: încă din comunism avem o competiţie pentru puterea reală în stat între zona politică şi serviciile secrete. Înainte de 1989 cele două tabere erau Partidul Comunist şi Securitatea. Acum lucrurile sunt evident mai complexe. Avem, de pildă, mai multe partide, deşi unul dintre ele, e vorba de PSD, a rămas permanent dominant, la nivel central şi local. Chiar şi atunci când a pierdut alegerile. Cu toate acestea, competiţia în cauză a continuat. E limpede că, mai ales în ultimii ani, pe fondul dezagregării influenţei politicului sub avalanşa de anchete penale şi arestări şi pe fondul unei campanii mediatice care a erodat enorm percepţia publică asupra clasei politice, serviciile au controlat ferm puterea, chiar dacă nu a făcut-o la vedere.

Iată însă că, acum, după 11 decembrie, avem un cu totul alt context politic intern. Şi, foarte important, avem şi un context extern foarte diferit. Sprijinul din afară pentru campania anti-corupţie, care a fost elementul central în acestă bătălie politic-servicii, practic s-a evaporat. Uniunea Europeană este, după Brexit, după criza din zona euro, după cele generate de migraţie şi de asaltul partidelor populiste, prea puţin preocupată de ceea ce se întâmplă în zona ei periferică de care, de altfel, vrea chiar să se distanţeze conform unor curente influente care pledează pentru o Europă cu două viteze. De pildă, foarte probabilul viitor preşedinte al Franţei, Francois Fillon, este nu doar un mare simpatizant al lui Vladimir Putin, ci şi un promotor al acestei idei. La fel, la Washington, noua administraţie Trump a declarat deschis că nu este deloc interesată de acest tip de demersuri. În aceste condiţii e de văzut dacă în noua formulă parlamentară mai ales tandemul PSD-ALDE va dori să inverseze raporturile şi să preia, cel puţin în parte, pârghiile de control din stat. Şi dacă da, care vor fi instrumentele la care va apela? Aceasta va fi destul de probabil principala confruntare a anului 2017 şi a celor care vor urma. Una al cărui rezultat e greu de întrevăzut în acest moment. Cealaltă mare necunoscută fiind chiar soarta noastră, ca ţară, într-un peisaj geopolitic extrem de fluid care ne este profund nefavorabil.

Publicitate și alte recomandări video