Urâţenia Iaşului, lentoarea Primăriei

"Ziarul de Iaşi" i-a provocat în urmă cu două săptămâni pe cititori să aleagă cele mai urâte locuri din oraş. Oarecum previzibil, ieşenii şi-au îndreptat cu prioritate voturile spre zonele centrale ale Iaşului. Casele asediate de romi din apropiere de "blocuri Păcurari", clădirile lăsate de izvelişte din zona Cuza Vodă – Baş Ceauş, ruinele de la "24 de ore" sau starea jalnică a cinematografului Tineretului, au atras cele mai multe nemulţumiri. Reacţia Primăriei? La fel de previzibilă. Municipalitatea poartă discuţii cu proprietarii şi chiriaşii clădirilor pentru "bla bla" şi iar "bla bla". În unele cazuri, Primăria ar fi dat somaţii şi ar fi aplicat (nu se ştie dacă a şi încasat) amenzi. Sigur, dialogul municipalităţii cu reprezentanţii comunităţii trebuie încurajat. După ce a tăiat teii de pe bulevardul Ştefan cel Mare fără nici o consultare publică, Primăria a arătat că şi-a învăţat lecţia şi a renunţat la controversatul proiect al parcării subterane din faţa Teatrul Naţional. Dar, cel puţin în cazul clădirilor mizerabile din zona centrală, aşa-zisul dialog sună a poveste de adormit electoratul. În urmă cu şase ani, Primăria lua în calcul modernizarea cu fonduri europene a zonei Cuza Vodă – Baş Ceauş. S-a renunţat la proiect în urma aceloraşi discuţii sterile cu proprietarii şi chiriaşii din zonă. Or, atunci când Primăria nu reuşeşte să convingă în şase ani de zile o comunitate restrânsă de locatari de necesitatea unei igienizări a zonei, înseamnă că avem de a face fie de incompetenţă, fie de nepăsare. A doua variantă pare mai probabilă. Când municipalitatea şi-a pus în cap să evacueze Palatul Braunstein în perspectiva unei viitoare reabilitări s-au găsit imediat soluţii pentru chiriaşi. Cei mai mulţi s-au lăsat cu greu duşi, s-au plâns – unii pe bună dreptate -, de noile condiţii oferite de Primărie, dar până la urmă s-au mutat. Altfel spus, atunci când există voinţă (politică?) la Palatul Roznovanu se văd şi rezultatele.

În locul unui dialog interminabil sau imaginar cu locatarii, Primăria ar putea prelua exemplul suratei din Cluj Napoca. Confruntată cu aceleaşi probleme, municipalitatea de pe Someş îi forţează pe locuitorii din zona centrală să modernizeze faţadele clădirilor sub ameninţarea unor amenzi usturătoare. Pe de altă parte, Primăria clujeană le oferă celor vizaţi o serie de facilităţi. Suportă contravaloarea documentaţiei tehnice şi 20% din costul lucrărilor, iar proprietarii pot apela la credite cu garanţie guvernamentală. În plus, în cazul persoanelor cu venituri foarte scăzute, administraţia Boc s-a angajat să suporte cheltuielile de reabilitare, iar proprietarii au la dispoziţie zece ani pentru a înapoia creditul. Adică într-o mână biciul, în cealaltă zăhărelul. Un proiect asemănător este în curs de implementare şi la Primăria din Timişoara. În ambele cazuri, rezistenţa proprietarilor şi chiriaşilor este pe măsură, dar pariez că autorităţile locale îşi vor impune punctul de vedere. Vrei să locuieşti într-o casă de patrimoniu, în buricul târgului? Plăteşti sau valea!