Urmăriţi Postul nostru!

* Trece timpul, ca nebunul: parcă mai ieri intram în Postul Crăciunului şi scriam că oamenii sunt puşi în faţa unui meniu vegetal cu efecte uneori nedorite; acum deja suntem în Postul Mare!

Vremea a ţinut cu românii, vorba comentatorilor sportivi, a fost cald, iar vegetalele şi-au scos căpşoarele gingaşe de sub gunoi, că n-a fost zăpadă. Cine nu-şi permite o ştevie, urzică ori lobodă se poate descurca lesne cu o zambilă, un toporaş, un firicel de iarbă, pline de vitamine, ori poate apela la mai vechiul sac cu fasole din pod / cămară, cu efectele nedorite amintite mai sus. Am auzit că o firmă a scos pe piaţă, pentru păturile defavorizate, care nu-şi permit un meniu de post cu bucate tradiţionale, chipsurile cu urzici sau ştevie şi pufuleţii cu aromă de peşte, pentru zilele de dezlegare. Aceeaşi firmă pregăteşte şi produsele pentru perioada de după post, adică pufuleţii cu miel sau ouă roşii şi chipsurile cu cozonaci sau pască!

* Am intrat, aşadar, în Postul Mare, care se va isprăvi taman cum place mai puţin bugetarului, exact pe 1 Mai muncitoresc, aşadar, adio minivacanţă între Paşti şi 1 Mai – chit că, ăsta fiind an electoral, cei din majoritatea parlamentară ar fi în stare să dea zile libere între Sfântul Vasile şi Revelion, numai să-i voteze lumea. Va fi un post bogat în evenimente şi sărbători, din care amintim doar două: pe 3 aprilie îl vom sărbători pe Sf. Cuv. Nichita Mărturisitorul, iar pe 7 e şi sărbătoarea Sf. Mc. Gheorghe Mărturisitorul – vă puteţi uita în calendar, să vedeţi că exact aşa e. Cum ar veni, într-o singură săptămână mărturisesc şi Gheorghe şi Nichita…

* Postul Paştelui reprezintă mult mai mult decât schimbarea meniului: e în primul rând o binevenită perioadă de purificare sufletească şi de înfrânare de la păcate, de bunătate, în care trebuie să ne întoarcem cu dragoste la semenii noştri, chiar şi la cei mai păcătoşi, mai hoţi şi mai corupţi dintre ei, să nu-i vorbim de rău şi să nu gândim rău despre ei. Aşadar, institutele de sondare a opiniei publice, care ar avea treabă mare în perioada asta, fiindcă se apropie alegerile locale (încă două luni şi ceva), cam şomează, din lipsă de respondenţi, fiindcă oamenii întrebaţi ce părere au ei despre diverşi candidaţi nu vor să vorbească urât, folosind expresii ca hoţ neisprăvit sau tâlhar penibil.

* De plictiseală, strămoşii ne-au lăsat şi datini cu care să ne amuzăm la începutul Postului Mare: în primele zile tinerii adună din curţi roţi vechi, le ung cu păcură, le dau foc şi le fac vânt din vârful celui mai apropiat deal; nu se ştie de unde provine datina: pare născocită de nişte meseriaşi constructori în lipsă de clienţi, fiindcă o roată aprinsă şi lăsată liberă în vârful celui mai apropiat deal va ajunge în cea mai apropiată vale, în care se află, de obicei, satul / satul învecinat / ceva de valoare, gen pensiune turistică sau bufet. E o datină interesantă, graţie căreia în fiecare an vigilenţa pompierilor creşte; cu toate astea, şi la începutul Postului Mare 2016 au fost semnalate evenimente. Astfel, 428 de săteni au suduit de mama focului care a izbucnit în gospodăriile lor, atinse de roţile flăcăilor, 5328 de elevi s-au bucurat, văzând de la depărtare flăcările ieşite din şcolile lor, 349 de purcei au fost pârliţi în coteţe, deşi nu e sezonul lor, 834 de miei au fost şi ei pârliţi în saivane, deşi mai e niţel până vine sezonul lor (şi, oricum, nu se pârlesc, decât în eventuale reţete de oaie haiducească la groapă), iar câteva zeci de babe, care n-au fost suficient de sprintene şi nu s-au ferit din calea roţilor aprinse, poartă acum peruci improvizate din cânepă ori lână şi adresează tinerilor responsabili înjurături înflorate cu motive populare de prin zonele etnografice respective.