Vasile Conta şi politica (I)

Activitatea politică propriu-zisă a lui Vasile Conta s-a desfăşurat într-o perioadă în care Partidul Naţional Liberal era primadona scenei politice româneşti şi ea nu poate fi înţeleasă decât prin raportarea la acest orizont. Despărţindu-se net de junimişti, fidel pricipiului de neinterferenţă a politicului în societatea culturală, Conta va fonda în 1878, la Iaşi, alături de G. Mârzescu, Gr. Buicliu şi A.D. Xenopol, Partidul Liberal-Moderat. Într-o scrisoare către prietenul său Vasile Constantinescu-Livianu, din 13 martie 1879, Conta face o prezentare detaliată a rolului său în activitatea acestui partid: "Am spus că pierd mult timp cu întrunirile politice. Eu sunt unul din fondatorii Partidului Liberal-Moderat din Iaşi, şi de un an şi jumătate mă ocup cu politica, deşi sănătatea nu-mi permite ca să fac mare treabă. Pentru alegerile camerei de revizuire¹ ne-am aliat cu conservatorii din Iaşi². Pe lista opoziţiei sunt şi eu designat ca candidat de deputat în colegiul al III-lea din Iaşi. Opoziţia crede că în acest colegiu eu aş avea cea mai mare şansă de reuşită. Nu ştiu însă dacă până în sfârşit voi accepta această candidatură, fiindcă mă tem ca să nu mă expună aceasta la prea multe osteneli şi la prea multe cheltuieli în timpul campaniei electorale. Şi apoi nu sunt aşa de sigur de a reuşi, pentru că eu care sunt cel mai înfocat şi mai franc duşman al jidanilor am să fiu combătut cumplit de dânşii prin mijloace oculte şi infailibile. În chestiunea jidanilor amicii mei politici sunt în genere de părerea mea, şi această chestiune este şi va fi (cel puţin pe câtă vreme voi fi împotrivă) singura cauză care ne va ţine separaţi de Partidul de centru din Bucureşti pentru care de altmintrelea avem atâta înclinaţiune”.

Această mărturie are o deosebită importanţă nu numai pentru stabilirea exactă a momentului şi a circumstanţelor în care Conta a intrat în politică, ci şi pentru reliefarea singurei apropieri (motivată tactic, nu doctrinar) de conservatorii ieşeni (junimişti) pe care Conta o asumă în plan politic. De asemenea, în ciuda opiniilor istoricilor care consideră că "istoriile” partidelor rezultate din regrupări liberale sau din desprinderi şi delimitări de "marea formaţiune” constituită la 1875 "se topesc în Istoria Partidului Naţional Liberal" după cum remarca istoricul ieşean Gh. Cliveti, totuşi Partidul Liberal-Moderat era mai degrabă apropiat doctrinar de Partidul de Centru şi, în orice caz, până în 1880 era în opoziţie faţă de guvernul condus de I.C. Brătianu, iar după cooptarea lui Conta în guvern (20 iulie 1880), spune Xenopol, "liberalii moderaţi s-au desfăcut, eu trecui la liberali ceea ce mă înduşmăni politiceşte cu junimiştii politici”. E dificil, de aceea, de spus că istoria sa se "topeşte” în cea a PNL-ului.

Alegerile din mai 1879 au probat mai mult decât concludent faptul că Vasile Conta era perceput drept cel mai important contracandidat al liberalilor ieşeni şi, în consecinţă, guvernul liberal a dispus mutarea unui prefect de mână forte (Radu Mihai, prefectul Capitalei) care să ia toate măsurile necesare pentru a opri alegerea lui Conta. Contemporan cu aceste evenimente, prietenul său Livianu va scrie: "noul prefect îşi desfăşura toată energia şi abilitatea, ca să reuşească în misiunea sa şi ca să dobândească noi titluri la simpatiile partidului. Asigurându-şi concursul izraeliţilor influenţi şi bogaţi din localitate, crezu la început că reuşita n-are să se împiedice de serioase dificultăţi, mai cu seamă că avea în favoru-i şi concursul mutual al ambelor partide istorice. Conta a luptat ca un erou. Faima cuvântărilor sale, care au fermecat adunările publice, s-a răspândit în toată Moldova, şi mulţi proprietari mari, din deosebite judeţe, au venit într-adins la Iaşi ca să-i ofere spontan concursul lor, influenţând pe lângă rude, prieteni şi cunoscuţi în favorul candidaturii filosofului antisemit. El se alese în sfârşit cu mare majoritate, împreună cu tovarăşii săi de luptă, Ciupercescu şi alţii”. Succesul lui Conta, precum şi atitudinea ostilă a liberalilor se datorau şi publicisticii sale politice.

Ca fondator al Partidului Liberal-Moderat, Conta era şi redactor la publicaţia acestui partid, Steaua României. Într-o scrisoare din 12 aprilie 1879, el îi răspunde lui Livianu la invitaţia de a mai scrie în jurnalul lui de la Bucureşti astfel: "Din păcate eu sunt redactor la acest jurnal [Steaua României], deşi nu scriu niciodată din cauza lenei. Eu sunt dator să scriu în Steaua României două articole pe lună, şi cu toate acestea de un an de zile nu am mai scris nici două rânduri, cu toate că colegii mei mă dojenesc în fiecare zi pentru aceasta. Dacă pe lângă această neîndeplinire a datoriei mele, aş scrie în «Presa», colegii mei ar avea dreptul să mă dojenească şi mai mult”.

Cu toate acestea, se poate spune că activitatea publicistică a lui Conta în spectrul politic a gravitat între aceste două publicaţii la care era redactor fie el, fie, la Presa în Bucureşti, prietenul său, Livianu. El va publica, în Steaua României din 23 ianuarie 1878, un articol de fond dedicat Basarabiei, care începea astfel: "Zgomote sinistre încep iarăşi a circula. Se zice că guvernul rusesc ar fi luat în Basarabia noastră măsuri administrative contrarii stipulaţiunilor convenţiei încheiate cu acest imperiu [prin Tratatul de pace de la Paris din 1856, n.n.]; şi că la reclamaţiunile guvernului nostru, cel rusesc a răspuns că nu va retrage măsurile sale, de vreme ce are intenţia de a anexa Basarabia [e vorba de cele trei judeţe care formau Basarabia de sud]”³.

Conta propunea o soluţie de compromis prin care să se ofere Rusiei "o provincie de pe coasta meridională a Mării Negre”, pe care România ar fi putut să o solicite de la Turcia ca despăgubire de război, astfel încât scopul Rusiei de a-şi extinde dominaţia să poată fi realizat fără a fi prejudiciate interesele teritoriale româneşti. "Prin o astfel de tranzacţiune, scrie Conta, interesele şi onoarea Rusiei ar fi pe deplin satisfăcute. Căci în schimbul ambelor Basarabii ea ar căpăta un teritoriu de mai multă valoare, tocmai în regiunile în care are mai mult interes să se întindă, pentru a da zbor comerţului său şi pentru a pune stăpânire pe Marea Neagră; iar, pe de altă parte, onoarea Rusiei ar fi salvată prin aceea că noi am stăpâni ambele Basarabii nu în puterea unui tratat ofensator pentru Rusia, cum a fost acel din 1856, ci în puterea unui tratat foarte onorabil pentru dânsa încheiat între ea şi România.” După cum remarca şi Livianu, "e probabil că dacă s-ar fi prevăzut din timp scopul urmărit de Rusia şi dacă s-ar fi lucrat în modul recomandat de Conta, planul propus de dânsul s-ar fi putut realiza având protecţia Germaniei şi sprijinul pe care nu l-ar fi refuzat celelalte puteri”.

¹ Pentru modificarea art. 7 din Constituţie (cerut prin Tratatul de pace de la Berlin) era nevoie de alegerea unui nou parlament care să aibă rol de adunare constituantă, astfel încât în luna mai 1879 au fost organizate alegeri pentru desemnarea deputaţilor care să facă parte din Camera de revizuire.

² Într-o depeşă adresată lui Maiorescu la 4 noiembrie 1878 – singura de care avem ştiinţă – Conta îi va scrie acestuia: "La noi lupte electorale din cele mai înverşunate. Sperăm să batem fracţiunea pe toată linia”.

³ Articolele sunt reproduse în B. Livianu, Discursuri parlamentare, 1899, şi erau semnate C.n.

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor