Veşti bune din staţiune

* Vine vara, dar încă n-a fost chiar cald (mai ales în zonele de munte şi depresiuni intracarpatice, vorba prezentatorilor meteo), motiv pentru care turiştii s-au îndreptat mai mult spre destinaţiile cunoscute şi bătătorite, evitând aventuri în necunoscut. Cu toate astea, unii de-abia aşteaptă să se îndrepte spre locuri puţin umblate, cu linişte, aer curat şi natură neatinsă de om. Ne aflăm într-un asemenea loc, o staţiune nouă, care aşteaptă vizitatorii, şi stăm de vorbă cu proprietarul:

– Bună ziua! Cine sunteţi şi ce faceţi?

– Cine sunt eu? Un om, dar ce e omul? Dacă îmi răspundeţi că e mamifer înzestrat cu gândire, vă pun altă întrebare: ce e gândirea? Ca individ, cuvânt impropriu, fiindcă dintr-o femeie se naşte copilul, aşadar e un fel de diviziune, aşadar, ca individ, sunt Mitică. Sunt mulţi Mitică, dar sunt unic prin ADN, amprente şi experienţă personală…

– Cum aţi ajuns să deschideţi staţiune montană privată?

– Nu e montană, ci staţiune a naturii, doar atât. De fapt, e la egală distanţă de munte şi de mare şi chiar de un supermarket, ceea ce reprezintă un avantaj.

– Cât de mare e această distanţă?

– Contează doar că e egală; în ziua de azi, tehnica a redus mult distanţele: cu trenul faci puţin, cu maşina şi mai puţin, dacă se construieşte până la urmă autostrada.

– Aşadar, aveţi o staţiune a naturii; cum v-a venit ideea?

– Din fizică. Mai exact, aici am primit pământul şi am încercat mai întâi să fac păşune, dar n-a mers, din cauză de sinusuri…

– V-aţi îmbolnăvit de sinuzită, clima v-a afectat sinusurile?

– Din cauză de sinusuri de unghiuri. De unghiul alfa al pantei!

– Ce treabă are sinus de alfa cu păşunatul?

– Are, când coeficientul de frecare miu dintre oaie şi păşune e mic, iar alfa e mare. Se duce oaia la vale! Aşa mi-a venit ideea să fac pârtie de ski…

– Asta, iarna, dar în rest?

– Asta tot timpul, că se alunecă tot timpul. Dacă plouă, te tragi cu schiurile ori săniuţa pe noroi, dacă nu plouă te tragi pe praf, iar dacă ninge şi e zăpadă te tragi pe zăpadă sau consumi în cadru pitoresc.

– Ce investiţii aţi făcut? Am auzit că aveţi telescaun.

– Patru telescaune cu spătar, tapiţate. Erau în camera cu televizorul şi le-am poreclit telescaune. Am angajat doi oameni din sat să le tragă cu cablul în vârful pantei, sus.

– Şi ce fac turiştii din vârful pantei?

– Din vârful pantei, vorba lui Heraclit, "panta rhei". Toate curg, se duc la vale!

– Şi turiştii curg, se duc la vale… Unde ajung ei, mai exact?

– Toţi au dreptul să aleagă calea de urmat în viaţă. La jumătatea pârtiei se fac poteci, e şi indicator, care indică în stânga râpă, înainte râpă şi în dreapta "Spre staţiune".

– Deci acolo e staţiunea dumneavoastră, de fapt? Ce fel de staţiune?

– Staţiune viticolă, avem şi cramă! Despre ceilalţi, care au ales să meargă înainte sau la stânga, nu ştiu unde au ajuns, că nu i-am mai văzut de-atunci, să-mi povestească!