Vin ruşii. Cum procedăm!

Criza din Ucraina, războiul iminent îngrijorează, bineînţeles, şi pe oamenii din ţara noastră aflată în proximitatea Ucrainei. Dar sunt destui fermenţi în corpul social românesc, destui agenţi (defectaţi sau nu) şi destulă foliculină anapaukeriană care pot preveni acest război, ce se abate asupra noastră. Căci ţara veghează rusită, ca să parafrazăm un poet interbelic. Mai întâi, oamenii USL din teritoriu însărcinaţi cu propaganda înştiinţează masele că ruşii, ca şi în Ucraina, vin doar ca să „normalizeze” situaţia politică, economică şi socială şi să instaureze o autentică „democraţie populară”! Propagandiştii benevoli şi beneremuneraţi uselişti din administraţie, din posturile de conducere conving poporul că Rusia e un partener de încredere, o ţară care luptă pentru progres, un potenţial prieten, care ne poate aduce beneficii economice, ţinând seama de Siberia şi de potenţialul ei enorm. Rusia, se spune în lecţii deschise din birouri, din secţii şi de la sate, s-a schimbat şi se află pe drumul democraţiei, ba chiar e mai democrată decât noi; numai rusofobii înrăiţi, fără viziune strategică şi fără simţ de anticipaţie geopolitică mai văd în Rusia un pericol, iar în Statele Unite şi Uniunea Europeană aliaţi.

Doar spiritele fine, călite la şcoala lui Alexandr Dughin şi a clasicilor marxismului, având cursuri geostrategice de elită la bază, pot citi printre rânduri şi pot vedea viitorul luminos ce ne aşteaptă, pe care îl va aduce Rusia. Aceste spirite atrag atenţia maselor asupra necesităţii, care străbate ca un fir roşu toată doctrina USL: necesitatea purificării de influenţele occidentale. Se organizează fără zăbavă în fabrici şi uzine, în şcoli şi pe ogoare adunări ale oamenilor muncii, în care se cere imediat ieşirea din UE şi din NATO şi declararea neutralităţii ţării. Aceasta „ar paraliza Bruxelles-ul”! ne asigură analistul Ovidiu Hurduzeu. Alina Mungiu-Pippidi ne asigură şi ea că „Ponta e impecabil”. Iar analiştii de la Criticatac şi de la Antena 3 analizează temeinic „capitalismul”, „imperialismul” şi „intervenţionismul”. Se propovăduieşte un „mileniu de colectivism”, un „socialism bolivarian” ca al lui Chavez şi Maduro etc.

Se alcătuiesc delegaţii din partea obştimii, ca să îmbuneze pe ruşi, că, se ştie, „nu-i dracu chiar aşa de negru”. Intră în acestea Vasile Ernu, popa Baştovoi, având culion roşu-turcoaz, apoi popime nenumărată, experţi în despicatul firului geopolitic în patru, bine orientaţi spre PSD/ PNL şi spre răsăritşi alţii mulţi. Oamenii de afaceri autohtoni nu se lasă mai prejos. Într-o şedinţă fulger aleg preşedinte al Camerei de Comerţ pe Dan Voiculescu, care intră şi el în delegaţie.

Şi, iată, „în fund apar siluete/ -Apostoli în odăjdii violete” (roşul e înlocuit la toţi cu nuanţe: violet, ciclamen, turcoaz, lila). Noii Apostoli ai Neamului hipsteresc: Vasile Ernu, Costi Rogozanu şi ceilalţi coloşi ai gândirii criticatace! Cum ajung în Stoliţă, intră buluc în Gheorghievskii Zal de la Kremlin. În imensa sală delegaţia românească, mică şi prăfuită, se înfăţişează înaintea lui Vladimir Putin: cu pâine şi sare, cu doleanţe amare. „Vladimir Vladimirovici – sare Ernu – aşa nu se mai poate! Trebuie să învăţăm din experienţa sovietică. Eu sunt născut în URSS şi cunosc toate bunurile socialismului: era o oarecare represiune politică, dar represiune economic nu era. Şi ce dacă oamenii stăteau la cozi şi îngrămădiţi în blocoteţe: se socializau, dar în capitalism se alienau. Acum ne închinăm la Înalta Poartă de la Washington, de la Berlin sau Bruxelles, suntem nişte inculţi şi bântuiţii de uri şi rusofobii absurde şi ruşinoase, suntem încremeniţi în trecut, maniheişti şi simplişti, nu suntem în pas cu ideile progresiste, care vin de la Răsărit. Spasite nas, Vladimir Vladimirovici!” „Aşa e – comentă cu glas tare György Frunda – Unchiul Salam (voise să zică Sam, dar s-a emoţionat) ne priveşte cu superioritate, dar noi nu suntem o colonie!” Urmează la cuvânt Dan Puric, care începe cu ştiinţa sa de a se poziţiona în spatele pluralului „noi”: „Vladimir Vladimirovici, noi nu simţim nuanţele. Numai D-voastră le puteţi sesiza, fiindcă, o ştim prea bine, lumina vine de la Răsărit. Au ajuns ţăranii români să sară cu furca la derbedeii de americani. Căci ţăranul român e anarhic, Vladimir Vladimirovici, ca şi ţăranul rus, cu care astăzi se înfrăţeşte. Nu vedeţi cum se uită cu suspiciune la toate gunoaiele astea care vin de dincolo?” „Eu am ţinut cu minerii!”, îl întrerupe acut Costi Rogozanu. „Haraşo – aprobă Vladimir Vladimirovici, după ce i se traduce – haraşo Şahtior (Minerul) i Mircea Lucescu”. „Aţi refăcut Catedrala Romanovilor, îşi reia speech-ul Puric. Reveniţi la creştinismul pravoslavnic, care tot ortodox înseamnă. Bravo, Vladimir Vladimirovici! Să ne revenim şi noi cu ajutorul D-voastră, Vladimir Vladimirovici. Să creăm omul dezmărginit, aşa cum spune în Credinţa noastră comună pravoslavnică. Da, omul dezmărginit, Vladimir Vladimirovici, Oteţ Naş, Tătucul Nostru, aşa cum este întinsă şi dezmărginită Măicuţa Rusie, de la Vorkuta la Magadan şi de la Belomorkanal la Solovki.” (plânge cu durere şi speranţă). „Pamaghite, Batiuşka!”, strigă cutremurător popa Savatie şi cade în genunchi. Îşi face loc şi Dan Voiculescu: „Noi, oamenii de afaceri vrem ca rolul primordial al statului să fie restabilit. Cerem etatism şi economie planificată. Pe urmă trebuie să punem mâna pe Justiţie, altfel nu vom putea guverna.” Din spatele lui Voiculescu răsare fostul său consultant politic, Dorin Tudoran: „Şi să puneţi cu botul pe labe, Vladimir Vladimirovici, pe menşevicii şi pe troţkiştii de la În linie dreaptă, aceste aşchii ale extremei drepte. „Satana! Satana!”, urlă Savatie, împingând înainte o icoană mare a Mântuitorului. Înghesuită între Claudiu Târziu şi Liviu Antonesei, Bianca Burţa-Cernat ţipă ca din gură de şarpe: „Jos propaganda anticomunistă! Jos religia anticomunistă!” „Orice anticomunist e un câine”, răcneşte sartrian…

Dar bulibăşeala aspiraţiilor delegaţilor trebuie întreruptă, fiindcă Vladimir Vladimirovici este nevoit să plece la Politbiuro: a venit o delegaţie în frunte cu Victor Ponta şi cu tovarăşii săi din Comitetul Central al USL. Au o misiune extrem de importantă: semnarea Tratatului de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie între România şi Rusia. Prietenii ruşi au pregătit o surpriză: pe tovarăşul Iliescu, care coboară de pe tanc, ca să asiste la semnarea Tratatului. Aplauze furtunoase!