Votăm infractorul!

Pentru prima dată după Revoluţie un partid din România defilează în campania electorală la comanda unui infractor. Nu un suspect, nu un politician urmărit penal sau trimis în judecată, nici măcar un individ condamnat în primă instanţă. Un lider politic, Liviu Dragnea, despre care justiţia a stabilit definitiv că merită să stea după gratii pentru că a fraudat un referendum. Nu contează că delicventul a fost lăsat în libertate. Suspendarea pedepsei cu închisoarea nu atenuează cu nimic din gravitatea faptelor comise. Magistraţii au considerat doar că Liviu Dragnea poate fi reeducat în afara sistemului penitenciar. La prima amendă penală va fi trimis la răcoare.

Toate sondajele sugerează că social-democraţii vor câştiga alegerile locale din iunie. N-ar fi o premieră, treaba lor, Dumnezeu cu mila. Să remarcăm, însă, că este pentru prima dată când votanţii PSD îşi vor asuma deschis, în cunoştinţă de cauză, complicitatea morală la o infracţiune. Pentru că toţi cei care vor apăsa ştampila în pătrăţelul cu trandafiri vor semna, în mod lucid, un legământ cu fărădelegea. Pentru prima dată, social-democraţii şi simpatizanţii lor vor admite că îşi doresc să trăiască într-o societate controlată de răufăcători. O vor spune răspicat: justiţia e doar un moft. Parcă bănuiam noi ceva, dar să vezi milioane de români afirmându-şi în mod public apetenţa pentru hoţie, asta da noutate. Fireşte, se vor trezi unii “complici” să se apere cum că ei nu îl votează pe infractor sau stema partidului, ci pe “gospodarul” de pe liste. Irelevant. Până astăzi, nici un “gospodar” PSD nu s-a delimitat ferm de conducerea partidului (cu excepţia lui Valeriu Zgonea, care a fost executat pe loc). E chiar mai grav. “Gospodarii” nu sunt doar complici la hoţie, ci şi pupincurişti lipsiţi de coloană vertebrală.

Dar dacă, de bine, de rău, simpatizanţii PSD par dispuşi să-şi asume flexibilitatea morală, noi, ceilalţi, avem probleme cel puţin la fel de grave. Ne-am obişnuit într-atât cu standardele joase ale “leadershipul” politic încât am uitat să ne revoltăm. România n-a mai trăit de la mineriade o asemenea umilinţă. Suntem o ţară în care destinele a mii de comunităţi urmează să intre sub bocancul unui infractor, iar lumea sănătoasă la cap face chef – spoiler alert! – că a înviat Jon Snow. Nu tu vărsături, nu tu pancarte, nu tu pumni ridicaţi în aer. Pe ici, pe colo, câteva mesaje de indignare pe Facebook. Discutăm de pomană despre transport modern, parcuri industriale, autostrăzi, dezinfectanţi şi spitale regionale, dacă nu vomităm când îl vedem pe Dragnea stăpân peste jumătate de ţară. Şi nu vă lăudaţi cu un stomac puternic. E doar resemnare, soră cu idioţenia. Suntem la fel de anchilozaţi ca ceilalţi.