Luna de luna, cind mergem la cumparaturi, observam ca achizitionam mai putine produse. Odata cu trecerea timpului caruciorul de la supermarket devine din ce in ce mai usor de impins, iar facturile la utilitati devin din ce in ce mai greu de platit. Asta in conditiile in care salariul net in lei a urcat in ultimii zece ani de sapte ori.

Fenomenul nu este o noutate absoluta. Este prezent in Romania de la Revolutie incoace, in diverse forme si grade de evolutie. In termeni pur economici, el este denumit inflatie. Specialistii ne prezinta luna de luna si cauzele care, cred ei, il declanseaza, insa multe dintre explicatii sint pur si simplu naucitoare sau prea tehnice, si pe deasupra nici nu arata clar care sint solutiile ca sa scapam de el. Nu se spune care este rolul Bancii Nationale a Romaniei pentru temperarea inflatiei si nici ce trebuie sa faca Guvernul ca preturile sa nu mai creasca.

La conferinta de presa pe care guvernatorul BNR o tine lunar se spune aproape constat ca preturile au crescut si tinta de inflatie a fost ratata. Scenariul s-a repetat si in ultimul an. Este vreo posibilitate de iesire din acest cer vicios? Putem spera ca, luna viitoare, la acelasi nivel al salariului sa putem cumpara la fel de multe produse?

In incercarea de a raspunde la aceasta intrebare, "Ziarul de Iasi" a realizat un experiment inedit. Am raportat preturile in lei si dolari pentru zece categorii de produse, din urma cu zece ani si din prezent, la cotatiile aurului inregistrate in 2000 si in 2011.

Rezultatul? In aur, nivelul salariului din 2000 este acelasi cu cel inregistrat in 2011. In schimb, in majoritatea cazurilor, preturile in aur ale marfurilor, din exemplul nostru, au scazut sau sint la fel. Daca sint exprimate in bancnota conventionala, de hirtie, fara un suport real, lefurile au urcat in medie de sapte ori, iar preturile produselor din exemplul nostru au crescut in unele cazuri de peste zece ori.

Calcul nu are pretentia de a fi unul exhaustiv, timpul si spatiul nu permit detalierea subiectului asa cum ar merita; totusi, el arata o tendinta si sugereaza o posibila o solutie.

Ce ne arata calculele

Potrivit London Bullion Market Association, in luna martie a anului 2000 uncia de aur era cotata pe piata la 302,5 euro (280 dolari). Tot atunci, in moneda nationala, un gram de aur era cotat la 19,93 lei noi (n.r. – am folosit lei noi deoarece denominarea din 2006 a presupus numai taierea din coada a patru zerouri, calculele nefiind astfel influentate in nici un fel). In martie 2011, conform aceleeasi surse, uncia de aur valora 1.084,1 euro (1.500 dolari), iar gramul era 143,91 lei.

Ca sa vedem care a fost evolutia preturilor raportate in aur luam mai jos trei exemple, iar restul pina la zece le detaliem in tabelul alaturat. In urma cu zece ani, un apartament cu doua camere, dintr-un bloc construit in 1970, in Tatarasi, s-a vindut cu 5.200 dolari. Raportat la pretul aurului de atunci imobilul face 18,5 de uncii de aur. Aceeasi locuinta se vinde acum la pretul de aproximativ 50.000 dolari, ceea ce in aur inseamna 33 uncii.

Dupa cum, usor, se poate observa, in dolari pretul produsului a urcat de zece ori, iar in aur numai de 1,7 ori. De aici putem trage concluzia ca pretul caselor in aur este mult mai stabil decit cel raportat in moneda conventionala. La fel, salariul net era de 200 lei (n.r. – RON) la sfirsitul anului 2000, iar in anul 2011 a ajuns 1.443 lei, adica de sapte ori mai mare. In aur, leafa medie neta din urma cu zece era de 10,07 grame, iar in prezent este 10,03 grame. In privinta unui costum care se putea achizitiona cu circa 370 de lei noi in anul 2000, in prezent valoarea lui a urcat la aproximativ 1.000 lei. Exprimat in aur, produsul „costa" in urma cu zece ani 18,56 de grame, in timp ce in prezent el este cotat la aproape 6,95 grame.

Stabilitate mai mare

Profesorii de economie contactati au aratat ca aurul este un etalon bun cu toate ca autoritatile au ales sa se raporteze la un indicator abstract, fara o valoare reala, cum este bancnota de hirtie. "Pe parcursul celor zece ani, venitul real a scazut puternic. Acest lucru presupune ca s-a produs o inflatie mare, iar calculele arata ca stabilitatea este mult mai mare in aur decit in moneda nationala, chiar daca metalul nu este decit un etalon de orientare si s-a demonetizat. Aurul ramine un indicativ cu proprietati fizice la care te poti raporta cu incredere", a explicat Vasile Cocris, prodecanul Facultatii de Economiei si Administrare a Afacerilor (FEEA) din cadrul Universitatii "Cuza".

Raportarea la aur ar da o stabilitate mai mare sistemului economic, mai arata economistii contactati. "Daca aurul ar sta la baza sistemului monetar am avea o stabilitate mult mai mare, iar echilibrul si fluctuatiile preturilor pe piata financiara ar fi foarte mici. Categoric, o acoperire in aur a monedei ar duce la o mai mare stabilitate, iar crizele bancare nu ar mai fi atit de dese", comenteaza Vasile Isan, rectorul Universitatii "Al. I. Cuza".

O pozitie categorica

Intr-o postare pe blogul sau, Bogdan Glavan, profesor de economie la Universitatea Romano-Americana din Bucuresti arata urmatoarele: "Dar care este lucrul cel mai rau pe care il poate face (de fapt, l-a si facut) Mugur Isarescu (n.r.-guvernatorul BNR), din postura lui de guvernator peste «Circus Maximus» al productiei de moneda? El poate tipari bani fara numar, cu scopul de a redistribui prin inflatie avutia societatii. In urma cu cinci ani cantitatea de bani existenta fizic (numerar) era de circa 10 miliarde lei; acum este aproape 30 de miliarde; tiparnita functioneaza la capacitate maxima, poate doar chinezii sa ne mai intreaca in prezent".

Cu alte cuvinte, autoritatile prefera sistemul monetar actual deoarece pot sa mascheze o criza mult mai usor cind detin controlul emiterii de moneda. Pretul il platim insa cu totii cind mergem la supermarket si plecam acasa cu mai putine produse pe care am dat mai multi bani, iar cele mai lovite sint persoanele cu venituri reduse, care nu isi permit sa se protejeze in fata acestui fenomen pervers.