La numai un an dupa scandalul „Cerealcom”, firma de stat sora, „Comcereal”, a ajuns in atentia organelor de control. Dupa citeva luni de puricat actele firmei, verdictul a fost clar: 62 de miliarde prejudicii aduse societatii. Principala preocupare a conducerii a fost in ultimii ani cum sa mai stoarca „Comcereal” in folosul propriu. Ionel Gradinaru, directorul general, impreuna cu fratele sau, Jorj, angajat pe post de sofer propriu, cu membri din conducere si cu alti salariati, a pus bazele unei societatii concurente, „Agrocereal”, care avea acelasi domeniu de activitate cu cel al „Comcereal”. Intrucit noua firma trebuia sa aiba un sediu declarat, Ionel Gradinaru si-a spus ca nu ar fi rau daca ar inchiria un birou de la firma la care este director, „Comcereal”. Astfel, cele doua firme concurente au ajuns sa functioneze in aceeasi cladire, despartite doar de un perete. Dupa care actionarii de la „Agrocereal” au inceput sa „mulga” de la firma de stat tot ce s-a putut.
Primele tunuri
In 1997, „Comcereal” a contractat un credit de 3,7 miliarde lei de la Banca Agricola pentru achizitionarea de cereale. Situatia financiara grea si cresterea vertiginoasa a dobinzilor nu a mai permis efectuarea platii ratelor. In consecinta, banca a scos la vinzare prin licitatie toate activele puse gaj pentru recuperarea datoriei. Momentul li s-a parut proprice celor de la „Agrocereal” pentru a-si mari capitalul social. Fara a sta pe ginduri, s-au prezentat la licitatia de vinzare a bazei „Patule Mircesti”. Respectivul activ, apartinind „Comcereal”, a fost evaluat de experti la 2,035 miliarde lei. Suma prea mare pentru „Agrocereal” care, insa, a intrat in posesia cladirilor si a terenului contra sumei de… 200 milioane lei. In fapt, acest activ a fost adjudecat definitv de Ileana Urma, fosta angajata a „Comcereal” si administrator si presedinte al Consiliului de Administratie la „Agrocereal”, care ulterior l-a predat firmei proprii.
Vinzari cu 3% din pret
La fel, activele bazei Belcesti, apartinind „Comcereal”, au fost adjudecate de fostul sef de baza, Ninel Stoienescu, care si-a infiintat societatea „Pan Universal”. Desi evaluarea bunurilor facuta de experti a fost de 3,6 miliarde lei, fostul sef de baza le-a trecut in patrimoniul firmei proprii pentru mai putin de jumatate din pret, adica 1,052 miliarde lei. Baza Bohotin a ajuns in proprietatea firmei „Cerealcom” Vaslui, apartinind lui Gheorghe Strungariu, pentru modica suma de 500 milioane lei, in timp ce valoarea indicata de experti este de 5,044 miliarde lei, de 10 ori mai mare. Cea mai mare pierdere s-a inregistrat la vinzarea bazei de receptie de la Coropceni. Activul respectiv a fost evaluat la 15,501 miliarde lei si a intrat in „Calea Lactee” SRL contra sumei de 500 milioane lei, adica 3% din valoare sa. Alte trei baze de receptie au fost vindute cu preturi reprezentind o zecime din valoarea lor. Prejudiciul creat societatii „Comcereal” se ridica la 50,2 miliarde lei.
Chirie de 15 dolari pe luna
„Nu mai sint actionar la «Agrocereal» nici eu, nici fratele meu, din mai 2001. Cind mi-am dat seama de incompatibilitatea functiei de director cu cea de actionar la o firma concurenta am cesionat actiunile mele”, ne-a declarat Ionel Gradinaru, directorul „Comcereal”. La Oficiul Registrului de Comert, insa, modificarea actionariatului de la „Agrocereal” a fost facuta de abia in luna septembrie 2003. Sediul firmei a ramas tot in cladirea societatii „Comcerial”, in acelasi birou inchiriat. Pentru cei 15 metri patrati, chiria lunara stabilita de Ionel Gradinaru pentru Ionel Gradinaru a fost de 1 dolar/mp, inclusiv TVA. Lunar, Ionel Gradinaru, director la „Comcereal”, trebuia sa incaseze de la Ionel Gradinaru, actionar la „Agrocereal”, valoarea unui cartus de tigari Kent. Din anul 2001, de cind are sediul in biroul respectiv, „Agrocereal” nu a dat nici un leu pe chirie, pe utilitati sau pe convorbirile telefonice efectuate. Neplata acestor datorii a prejudiciat „Comcereal” cu peste 31 de milioane lei.
Cadouri si pentru alti apropiati
Conducerea „Comcereal” s-a gindit la un moment dat sa faca unele „cadouri” rudelor si unor fosti angajati ai firmei. Astfel, au fost vindute o serie de active, la un pret cu mult mai mic decit cel real, pe baza unor referate aprobate de conducere. Prejudiciul astfel creat se ridica la peste 716 milioane lei. Firmei „Prodalex”, pe linga baza de receptie Podu Iloaiei, adjucata la licitatie de aceasta, conducerea „Comcereal” ii ofera pe tava si alte active de peste 150 milioane lei. Si cum nu dadea din buzunarul propriu, aceeasi conducere a „Comcereal” isi manifesta bunavointa si fata de Decebal Iovanescu, consilier juridic la firma „Rolbeer” Craiova, cea care a cumparat baza de receptie Vladeni. Pe baza unei simple cereri, directorul tehnic Gavrila Burlui si directorul economic Valeriu Gavrilovici i-au vindut lui Iovanescu obiecte de inventar cu 150 milioane lei, fata de 250 milioane la cit au fost evaluate. „Comcereal” nu a emis factura pentru aceste bunuri, suma fiind incasata in fapt de la „Rolbeer” Craiova. La prejudiciul total se adauga alte 670 de milioane lei, care includ si foloasele nerealizate, dar si penalitati.
„Juristul nostru nu stia cum se face”
La un moment dat, afacerile „Comcereal” s-au intersectat cu cele ale „Cerealcom” Vaslui, firmaa lui Gheorghe Strungariu. Acesta le-a facut o propunere iesenilor: inchirierea bazelor de receptie cu plata chiriei si a serviciilor prestate in fiecare luna. Fara a sta mult pe ginduri, directorul general de la „Comcereal” a pus mina pe stilou si a semnat. Citeva luni, Strungariu a achitat banii, dupa care a inceput sa stringa robinetul. „Nu aveam ce face. Era singura sursa de venituri a firmei noastre. Am facut nenumarate drumuri la Vaslui, am stat de vorba cu Strungariu care ne-a asigurat ca va plati”, a declarat Ionel Gradinaru.
In actele aditionale, era stipulat faptul ca „daca intermen de 30 de zile de la emiterea facturilor, acestea nu au fost onorate, proprietarul isi rezerva dreptul sa retina contravaloarea cuvenita din produsele aflate pe stoc”. „Nu au fost trecute asemenea clauze. Juristul nostru nu stia cum se face. Nu puteam sa recuperam datoria decit printr-un proces si nu aveam bani sa achitam «taxa de timbru»”, a incercat s-o scalde directorul Gradinaru.
„Cerealcom” Vaslui a sistat orice plata catre firma ieseana, aceasta din urma raminind cu buzele umflate. Prejudiciul creat se ridica la peste 10 miliarde lei, fara ca cei din conducerea „Comcereal” sa miste vreun deget.
De parca nu ar fi invatat nimic din toate acestea, firma ieseana pierde si baza de receptie Bohotin in favoarea „Cerealcom” Vaslui, care figura in continuare ca datoare la „Comcereal”. Strungariu a cumparat intreg activul cu o zecime din valoarea sa. Mai mult decit atit, conducerea „Comcereal” ii acorda un „bonus” afaceristului Strungariu prin cedarea a peste 50.000 metri patrati teren in jurul bazei Bohotin la pretul de 202 milioane lei. Intre timp, „Cerealcom” Vaslui a intrat in procedura de lichidare judiciara. Cerealele depozitate de firma vasluiana in bazele de receptie ale „Comcereal” Iasi au fost sechestrate in favoarea creditorului „Slaco Grain” Elvetia. Ulterior marfa a fost vinduta, firma ieseana raminind inca o data cu ochii in soare.
Excursie in strainatate pe banii statului
In 1999, Maria Gradinaru, sotia directorului de la „Comcereal” Iasi, a vrut sa plece in strainatate. Pretul excursiei era insa destul de piperat. Directorul Gradinaru a gasit solutia optima: folosirea banilor societatii. Si ca sa nu bata la ochi, seful „Comcereal” s-a folosit de o inginerie financiara. Firma ieseana a facturat 208,3 milioane lei, contravaloarea prestarilor unor servicii societatii „Agricola” Tirgu Frumos, in fapt incasind mai putin cu 31,2 milioane lei.
Creanta nerecuperata de la „Agricola” Tg. Frumos a fost stornata din evidenta in octombrie 2002, fara documente justificative, si s-a inregistrat in fisa firmei „Unirea” SA, tot fara documente justificative. De fapt, banii au fost transferati prin ordin de plata din contul „Agricola” Tg. Frumos in contul societatii „Agroind Holboca”, locul de munca al sotiei directorului Gradinaru. Ulterior, banii au fost virati in contul firmei de turism organizatoare a excursiei si totul a fost in regula. Toate aceste nereguli au fost scoase la iveala de inspectorii Curtii de Conturi, urmind ca dosarul sa ajunga pe mina procurorilor.
Un vagon de benzina nu poate fi justificat
Societatea „Comcereal” are trei masini, cite una pentru fiecare director. Cea a directorului general era condusa de insusi fratele acestuia, Jorj Gradinaru. Pentru benzina consumata, directorii ridicau din firma bonuri valorice pe care le predau soferilor. Acestia din urma, profitind de faptul ca nu-i controleaza nimeni, scoteau din casierie sume de bani tot pentru benzina consumata. Despre foi de parcurs sau fise ale activitatii zilnice, acestea erau completate atunci cind isi mai aduceau aminte. Contabilul sef al firmei a dispus de masina societatii chiar si cind era in concediu medical sau in timpul liber. Pe unele foi de parcurs ale masinii conduse de Jorj Gradinaru, fratele directorului, erau trecute destinatii ca „mers in oras” cu un numar insemnat de „asa zisi km parcursi”, fara alte explicatii. In perioada 2000-2003, acelasi Jorj Gradinaru a inscris, fara nici o justificare, un numar de 20.884 km parcursi cu diferite destinatii. In total, cele trei masini ale firmei au consumat nejustificat un vagon de benzina, adica peste 10.000 litri, cu o valoare de aproape 260 milioane lei. Si asta, ar spune unii, pentru plimbarile conducerii in interes de serviciu. (Vasile MIRON)