Traditia romaneasca in privinta producerii de armament si munitie pentru infanterie (Cod Caen: 254) este de notorietate. Inainte de 1989, la fabrica din Cugir lucrau peste 20.000 de persoane. Exporturile aduceau miliarde bune de dolari la bugetul de stat, oraselul inregistrand pe atunci un nivel de viata foarte ridicat. In actuala organizare, Fabrica de Arme Cugir (filiala a Companiei Nationale ROMARM SA) s-a format in 2004 prin divizarea Uzinei Mecanice existente aici, societatea preluand o parte din productia de armament. La scurt timp (2006), o serie intreaga de dificultati a condus la punerea acesteia sub administrare speciala de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Procedura implica si instituirea supravegherii financiare, obligand la efectuarea tuturor platilor catre creditorii bugetari, furnizorii de utilitati, banci etc., dupa un grafic special aprobat, in scopul reducerii gradului de indatorare. Pe de alta parte, si creditorii bugetari si-au suspendat aplicarea masurilor de executare silita demarate asupra societatii si nu au mai initiat altele noi. Cu toate acestea, performante economice deosebite nu si-au facut aparitia. Situatia se afla in dependenta directa de nivelul comenzilor primite atat din partea beneficiarilor interni: Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciile speciale sau alte categorii ale Sistemului National al Fortelor de Aparare, cat si din partea beneficiarilor externi. Declansarea la nivel mondial si european a crizei economice a creat dificultati si mai mari, ca dealtfel tuturor operatorilor economici din industria de aparare, conducand la reducerea accelerata a comenzilor specifice, cu implicatii directe asupra ocuparii fortei de munca. Intr-o anumita masura, situatia poate fi considerata critica si in ceea ce priveste asigurarea potentialului logistic de aparare a tarii. Din ratiuni de siguranta nationala, s-a instituit un sistem de norme – incepand cu OUG nr.95/2002 privind industria speciala – potrivit caruia personalul companiilor din acest sector beneficiaza de drepturi salariale si in perioadele in care nu desfasoara activitate de baza ca urmare a inexistentei contractelor. Evident, sursa de acoperire a respectivelor fonduri este bugetul de stat, decizia ca atare neridicand mari probleme, daca se are in vedere importanta strategica a industriei de aparare si necesitatea asigurarii necesarului la mobilizare, in actualul context. Numai in cazul ROMARM, numarul mediu maxim de personal pe anul 2012, salarizat in conditiile aratate, este de 1229 persoane (cu 29 mai mult decat in anul precedent). La nivelul tuturor celor sapte operatori din industria de aparare (ROMARM, ROMAERO, Avioane Craiova, IAR, Constructii Aeronautice, SN Mangalia, Mecanica Orastie), in anul in curs se finanteaza 1611 posturi, fata de 1774 in anul 2011. Revenind la Filiala din Cugir a ROMARM, sa spunem ca doar aici activeaza cca. 650 salariati. Produsele finite care pot fi realizate sunt dintre cele mai normale intr-un asemenea context: mitraliere, armament de infanterie (pistol semiautomat si pistol mitraliera), accesorii, piese de schimb si munitie. Ceea ce este nou in peisaj este faptul ca se intrevede, cel putin pe termen scurt, (si) ceva care pare ca poate aduce revirimentul economic. Este vorba despre o pusca de asalt (calibru 5,56×45 mm), care respecta toate normele NATO, avand luneta si lanterna, si – in plus – este ambidextra, pretandu-se la folosirea de catre militari atat cu mana dreapta, cat si cu cea stanga. Produsul, aflat in perioada testelor, ar urma sa faca obiectul unei achizitii masive (in doua loturi de min. 60.000 buc.) de catre Armata Romana. Intelegand ca am avea de-a face cu inlocuirea clasicului AKM (7,62 mm), devenit incompatibil cu sistemul NATO, daca din punct de vedere logistic lucrurile s-ar rezolva cu aportul fabricii din Cugir, aici ar trebui nu doar sa se pastreze intreaga schema a armurierilor, ci sa se faca si noi angajari. Asadar putem estima o scadere a efortului bugetar cu asigurarea functionarii capacitatilor de aparare, reglementat de Ordonanta amintita, dar in acelasi timp vor creste semnificativ cheltuielile cu dotarea trupelor. Nefacand aprecieri sub aspectul implicatiilor in materie militar-strategica, din punct de vedere economic situatia este preferabila: apar peste 500 de noi locuri de munca si tot atatia contributori la fondurile publice, se creeaza premise ale cresterii consumului, scad cheltuielile cu somajul etc.